Ipatie de la Peșteri

Cuviosul Ipatie de la Peșteri, numit și Ipatie Tămăduitorul, a fost monah și nevoitor al Lavrei Peșterilor din Kiev, la sfârșitul veacului al XIV-⁠lea, și este cinstit ca sfânt. A primit de la Dumnezeu, pentru nevoințele lui, darul tămăduirii. Pomenirea lui este la 13 aprilie (31 martie după calendarul vechi).

Cuviosul Ipatie s-⁠a nevoit în veacul al XIV-⁠lea, după năvălirea mongolo-⁠tătară asupra Kievului, de aceea se știu puține lucruri despre viața lui. S-⁠a făcut cunoscut prin nevoințele privegherii de rugăciune și ale postului aspru. Mânca numai pâine și apă, dormea foarte puțin și își petrecea nopțile în rugăciune. Ziua slujea cu râvnă frații și pe toți bolnavii. Pentru o viață închinată în întregime slujirii bolnavilor, cuviosul Ipatie a primit de la Domnul Dumnezeu darul vindecării. Bolnavii care alergau la ajutorul sfântului Ipatie și la rugăciunea lui de mijlocire primeau vindecare de felurite boli. S-⁠au împlinit în el cuvintele cuviosului Pimen cel Bolnăvicios, care vorbea despre răsplata deopotrivă pe care o va primi bolnavul însuși și cel care îl ajută.

Moaștele nestricate ale cuviosului Ipatie, doctorul și tămăduitorul, se odihnesc în Peșterile Îndepărtate ale Lavrei Peșterilor din Kiev. Pe icoana „Soborul sfinților din Peșteri”, cuviosul Ipatie este așezat de obicei în grupul din dreapta, după cuviosul Teodosie, în șirul monahilor care se odihnesc în Peșterile Îndepărtate (ale lui Teodosie), în rândul al cincilea, întâiul de la mijloc, ușor întors spre dreapta. Din 1703 numele sfântului se găsește pe hărțile Peșterilor Îndepărtate.

Sfântul Ipatie s-⁠a mutat în pace la Domnul la sfârșitul veacului al XIV-⁠lea și aproape îndată au început minunile vindecărilor de la moaștele lui. Oamenii care sufereau de felurite boli au primit și primesc vindecare, recurgând la rugăciunea de mijlocire a cuviosului. Una dintre multele lui minuni a fost înapoierea laptelui mamelor care alăptează.