Ioan de la Prislop

Cuviosul Ioan de la Prislop a fost egumen al mănăstirii Prislop, ales în 1585 mitropolit al Transilvaniei, iar apoi zăvorât într-⁠o chilie săpată în stâncă. S-⁠a născut în jurul anului 1540 și a murit în jurul lui 1605. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a canonizat la 20 iunie 1992 și îl pomenește la 13 septembrie.

A părăsit casa părintească și s-⁠a nevoit în obștea monahală de la Prislop, unde, cu timpul, a ajuns egumen. La 20 martie 1585 a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După câțiva ani de viață monahală a ales zăvorârea. La o jumătate de kilometru de mănăstire, pe malul stâncos și abrupt al râului Silvaș, și-⁠a săpat în stâncă o chilie, cunoscută și azi drept „chilia sau casa sfântului”. Acolo și-⁠a petrecut restul vieții în priveghere și rugăciune, urmând pustnicilor din vechime. După izvor, a murit tânăr, deși anii pe care îi dă tradiția pentru viața lui nu se potrivesc cu aceasta.

Tradiția locală spune că, pe când își săpa o ferestruică, doi vânători de pe celălalt mal al prăpastiei au tras, fără să știe în cine trag, și l-⁠au ucis. Credincioșii ortodocși din părțile locului îl cinsteau pe Ioan încă din viață. Despre viața lui cucernică s-⁠a aflat și în Țara Românească, de unde au venit câțiva monahi, care au cerut rudelor trupul sfântului și l-⁠au dus într-⁠una din mănăstirile din ținut. Această tradiție se cunoaște încă din a doua jumătate a veacului al XVIII-⁠lea, din cronica în versuri „Plângerea Sfintei Mănăstiri Silvașului din Eparhia Hațegului, din Prislop”, scrisă de ieromonahul Efrem.

Chilia lui Ioan de la Prislop este loc de pelerinaj.