Ioan din Sevastia

Sfântul Mucenic Ioan din Sevastia face parte dintre cei patruzeci de mucenici ai Sevastiei Armeniei, ostași creștini din Capadocia care au pătimit pentru Hristos în jurul anului 320. Pagina Azbyka istorisește pătimirea tuturor și nu spune nimic aparte despre el.

Legea libertății credinței, dată de Constantin cel Mare în anul 313, nu a oprit prigoana în ținuturile lui Liciniu, ale cărui oști stăteau la Sevastia. Căpetenia Agricolau a încercat să-⁠i silească pe cei patruzeci de ostași creștini să jertfească idolilor și i-⁠a închis. În temniță s-⁠a auzit un glas care i-⁠a întărit cu cuvântul că cel ce rabdă până la sfârșit se va mântui. Înaintea dregătorului Lisie, mucenicii au răspuns că dau oricând rangul și chiar viața, fiindcă nimic nu le este mai scump decât Hristos. Pietrele aruncate asupra lor nu și-⁠au atins ținta. Atunci au fost duși iarna la un lac înghețat și lăsați acolo toată noaptea, în vreme ce pe mal ardea o baie caldă pentru cel care s-⁠ar lepăda.

Unul singur a slăbit și a murit în pragul băii. Pe la miezul nopții gheața s-⁠a topit, apa s-⁠a încălzit și o lumină a cuprins lacul. Străjerul Aglaie a văzut deasupra mucenicilor cununi strălucitoare, a numărat treizeci și nouă, s-⁠a mărturisit creștin și a intrat în apă, ca să fie numărul întreg. Dimineața mucenicilor li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor, trupurile au fost arse, iar oasele aruncate în apă. După trei zile mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei și i-⁠au cerut să le îngroape rămășițele.

Biserica îi pomenește pe cei patruzeci de mucenici la 9 martie pe stil vechi, adică 22 martie pe stil nou, într-⁠una dintre cele mai îndrăgite pomeniri ale Postului Mare.