Ioan Friazinov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Friazinov, preot, s-⁠a născut la 23 aprilie 1882 în satul Silvaciovo din ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, în familia preotului Vasile Friazinov. După primul an la Seminarul din Vifania, a devenit învățător. În 1913 a fost hirotonit diacon la biserica Adormirii din satul Șubino, în 1919 a fost mutat la biserica Sfântului Gheorghe din Silvaciovo, iar în 1924 a fost hirotonit preot pentru aceeași biserică. Enoriașii l-⁠au iubit pentru slujirea lui cinstită, pentru că răspundea ușor la orice cerere și nu cerea niciodată plată de la cei săraci care veneau să boteze.

La sfârșitul anilor treizeci biserica din sat a fost închisă și slujbele au încetat, dar părintele Ioan și-⁠a păstorit mai departe enoriașii și a săvârșit toate Tainele și rânduielile: boteza, spovedea, împărtășea, făcea Sfântul Maslu și înmormânta. Când în a doua jumătate a anului 1937 a venit valul de arestări, fratele lui, tot preot, l-⁠a rugat să lase slujirea și să se ascundă, măcar de dragul copiilor, dar părintele a refuzat. În 1937 a primit crucea pectorală.

La 21 ianuarie 1938 preotul Vasile Krestov, interogat de NKVD, a spus că Friazinov face sistematic agitație contrarevoluționară și că la începutul lui ianuarie ar fi zis că sub țar poporul trăia mult mai bine, că acum, deși sunt bani, nu mai e nimic, și că vine vremea când vor merge să-⁠i sugrume pe toți cârmuitorii comuniști. Pe această bază, la 25 ianuarie s-⁠a întocmit adeverința de arestare. Părintele a fost arestat în noaptea de 26 ianuarie și închis la Taganka, în Moscova. La interogatoriul din 31 ianuarie a negat că a răspândit zvonuri despre război și înfrângerea URSS, că a lăudat fascismul, că a vorbit împotriva împrumutului (dacă a vorbit, a fost doar împotriva sumei prea mari cerute și a cerut o sumă mai mică) și că a vorbit despre represiuni împotriva comuniștilor sau a lăudat orânduirea veche. Nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 8 februarie ancheta s-⁠a încheiat, la 11 februarie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar preotul Ioan Friazinov a fost împușcat la 22 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo. După împușcarea lui, biserica din sat a fost devastată și a început să se ruineze; a fost prefăcută în grajd de vaci, care a ars curând.

Biserica îl pomenește la 22 februarie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.