Ioan Piankov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Piankov, protoiereu, s-⁠a născut în 1856 în gubernia Perm, în familia unui psalt. În 1875, după ce a terminat Seminarul Teologic din Perm, a intrat la Academia Duhovnicească din Kazan. În 1876, la cererea lui, a fost scos din academie și numit învățător la școala populară din Dubrovo. La 24 aprilie 1877 a fost hirotonit preot și a slujit la biserica din satul Grigorievskoe, ținutul Ohansk. În același an a fost mutat la biserica Maicii Domnului Călăuzitoarea din Șerinskoe, apoi la biserica Sfântului Vasile din Bolșesosnovskoe (azi Bolșaia Sosnova). În 1881 a fost numit ajutor al misionarului pentru ținutul Ohansk. În 1884 a fost numit ajutor al parohului bisericii Sfintei Treimi din fabrica Kușva și catihet la căminul de copii din Kușva. În 1887 a fost mutat la biserica spitalului, cu hramul Sfântului Alexandru Nevski, din Perm, fiind în același timp catihet la școala reală din Perm. În același an a ajuns membru al consiliului școlar al guberniei. În 1888 a fost ales de congresul eparhial în comitetul pentru înființarea școlii eparhiale de fete. Din 1891 a fost membru al consiliului școlar eparhial. În 1893 a fost numit conducător provizoriu al consiliului școlii eparhiale de fete din Perm. În 1894 a fost numit protopop al bisericilor orașului Perm și ales în conducerea școlii duhovnicești. A fost supraveghetor al școlilor parohiale din ținutul Verhoturie și conducător al școlii de psalți din Ekaterinburg. Din 6 mai 1900 a fost protoiereu. În 1909 a fost numit președinte al comitetului pentru ridicarea unei biserici de piatră cu hramul Nașterii Domnului în Perm. Din 1910 a slujit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Plotnikov la biserica Întâmpinării Domnului din fabrica Pîșma. Între 1911 și 1913 a fost președinte al congreselor eparhiale ale clerului și ale starostilor de biserici. În ultimii ani de slujire a fost paroh al bisericii Învierii din Perm. A primit ordinele Sfântul Vladimir clasa a IV-⁠a și Sfânta Ana clasele a II-⁠a și a III-⁠a.

La 17 decembrie 1918 a fost prins de roșii, împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Iahontov (după alte date, cu Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Saburov), și după chinuri cumplite și batjocuri au fost legați laolaltă și înecați în râul Kama. Sfântul Ioan a fost legat de un pat de închisoare și cufundat de mai multe ori în apa înghețată, apoi înecat în râu. A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din anul 2000.

Biserica îl pomenește la 17 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Perm.