Ioan Preobrajenski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Preobrajenski, protodiacon, s-⁠a născut la 21 martie 1880 în satul Vasilievskoe din gubernia Vologda, în familia psaltului Alexandru Preobrajenski. În 1897 a absolvit școala duhovnicească din Vologda și în același an a fost numit psalt la biserica Sfântului Vasile din Toșnia, ținutul Vologda, unde în 1904 a fost hirotonit diacon. În 1906 a fost mutat la biserica Sfântului Vlasie din Vologda. În anii douăzeci această biserică a fost închisă și diaconul Ioan a fost trimis la biserica Sfintei Mucenițe Parascheva. În 1929 diaconul, cu soția și cu trei copii mici, a fost scos din casă ca familie de slujitor al cultului, iar autoritățile i-⁠au cerut soției să divorțeze. Ca să abată de la copii primejdia prigoanei, ea a primit, cu încuviințarea soțului, și de atunci familia a trăit separat, din bani pe care părintele Ioan îi trimitea pe ascuns. În 1930 și această biserică a fost închisă, iar diaconul a fost numit la biserica Nașterii Maicii Domnului, al cărei paroh era protoiereul Constantin Bogoslovski.

În mai 1937 în ziarele locale a apărut vestea că, prin hotărârea sfatului orășenesc din Vologda din 4 mai 1937, cimitirul Bogorodskoe, unde se afla biserica Nașterii Maicii Domnului, se închide din pricina construirii celei de-⁠a doua linii ferate; înmormântările încetau din 15 mai, rămășițele urmau să fie mutate, iar în vara lui 1939 cimitirul trebuia desființat. Vestea i-⁠a neliniștit pe enoriași și pe preoții bisericii, care au văzut în aceasta un simplu pretext de a închide mai întâi cimitirul, apoi biserica. Peste o sută de locuitori ai Vologdei, ale căror rude erau îngropate la Bogorodskoe, au semnat o scrisoare către Comitetul Executiv Central, arătând că planul construcției nu justifică închiderea și propunând să se mute gardul cimitirului. Scriau că în cimitir sunt îngropate rudele lor, ale căror morminte le sunt scumpe, că mutarea ar însemna cheltuieli mari și că ar fi foarte neplăcut să strângă oasele celor îngropați de zece-⁠doisprezece ani în cutii și saci.

La 26 iunie 1937 a sosit la priveghere, în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților, în biserica Nașterii Maicii Domnului, episcopul Ioan (Sokolov), numit administrator al eparhiei Vologdei. Clerul Vologdei era convins că episcopul Ioan este colaborator secret al NKVD. Paroh, protoiereul Constantin Bogoslovski, apropiindu-⁠se de arhiereu, i-⁠a zis: „Potrivit regulilor canonice, nu vă socotim arhiereu”, și s-⁠a depărtat. Nimeni dintre cei din altar n-⁠a venit să ia binecuvântare. Episcopul a stat tăcut în altar toată slujba, apoi a părăsit discret Vologda și a plecat spre noua destinație, Arhanghelsk. Curând după aceea, în noaptea de 29 spre 30 iunie, au fost arestați preoții, diaconii și unii enoriași, între ei și diaconul Ioan Preobrajenski. A fost interogat o singură dată, la 2 iulie. Anchetatorul l-⁠a întrebat pe cine cunoaște în Vologda dintre preoți. A răspuns că îi cunoaște pe toți cei care slujesc cu el la biserica din cimitirul Bogorodskoe. Atunci anchetatorul i-⁠a zis că a făcut agitație contrarevoluționară în orașul Vologda. A răspuns: „Nu am făcut agitație contrarevoluționară”.

În august, când a intrat în vigoare dispoziția lui Stalin despre represiunile în masă, au fost interogați în grabă martori de serviciu, dintre care unul a spus că diaconul Preobrajenski a luat parte la „strângerea de semnături pentru «protestul» împotriva închiderii cimitirului din 1937; printre cler și locuitori a calomniat conducătorii partidului și guvernului; a agitat: «Din veșmintele bisericești fac papuci și tapițează mobila din teatre, iar noi, clerul, umblăm în zdrențe»”. În cele din urmă a fost învinuit că „este participant la o grupare bisericească monarhică contrarevoluționară din orașul Vologda, duce o luptă neîmpăcată împotriva puterii sovietice și a măsurilor ei, răspândește născociri calomnioase”. La 19 septembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Diaconul Ioan Preobrajenski a murit în lagărul Kargopol la 11 iunie 1938 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 11 iunie, în ziua morții, după stilul nou, la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Vologda, la 1 noiembrie în Soborul sfinților din Arhanghelsk și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.