Ioan Prigorovski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Prigorovski, preot, s-⁠a născut la 4 ianuarie 1875 în familia ponomarului Emelian Prigorovski din eparhia Cernigov. În 1897 a terminat Seminarul din Cernigov și a fost trimis ca psalt la biserica din satul Mostovoe, regiunea Kuban. La 28 februarie 1898 a fost hirotonit diacon la biserica Sfântului Prooroc Ilie din stanița Nezamaevskaia, departamentul Eisk, regiunea Kuban, iar la 19 mai aceluiași an preot la biserica din cătunul Kugoeiski din aceeași regiune și numit conducător și învățător de religie al școlii parohiale. Între 1898 și 1903 a condus și a predat la o școală de seară pentru adulți, pe care o deschisese el.

La 6 iunie 1903 a fost mutat la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Vinodelnoe, gubernia Stavropol, și numit învățător de religie la două școli ale Ministerului Învățământului și la școala parohială. În 1905 congresul clerului decanatului al 6-lea din gubernia Stavropol l-⁠a ales deputat la congresele eparhiale și de district, și a îndeplinit funcția până în 1908. În 1908 a slujit la biserica Pogorârii Sfântului Duh din stanița Șkurinskaia, fiind conducător și învățător de religie la școala parohială și învățător de religie la două școli ale Ministerului. La 17 august 1916 s-⁠a întors să slujească la biserica Sfântului Prooroc Ilie din stanița Nezamaevskaia și la 30 septembrie a aceluiași an a fost numit paroh.

După ce necredincioșii au venit la putere, a început războiul civil, iar stanițele din regiunea Kuban treceau de mai multe ori când la armata albă, când la cea roșie. La sfârșitul Săptămânii Mari din 1918 stanița Nezamaevskaia a fost cucerită de bolșevici. În Sâmbăta Mare, la 21 aprilie (4 mai), o ceată de ostași roșii a năvălit în biserică, în timpul slujbei, iar părintele Ioan a fost arestat și scos în piața din fața bisericii. Ucigașii s-⁠au aruncat asupra preotului cu ocări. Părintele Ioan a fost bătut cumplit, i s-⁠a desfigurat fața și, plin de sânge și abia viu, a fost târât dincolo de marginea așezării și ucis cu cruzime, iar locuitorilor stanițe li s-⁠a interzis să-⁠l îngroape.

Biserica îl pomenește la 4 mai, după stilul nou (21 aprilie pe stil vechi), ziua uciderii, la 3 octombrie în Soborul sfinților din Kuban (zi mobilă) și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.