Ioan Zabolotnîi

Sfântul Cuvios Mucenic Ioan Zabolotnîi, ieromonah, pe numele din lume Ivan Vasilievici Zabolotnîi, s-⁠a născut în 1899 în satul Klinovoe din ținutul Balta, gubernia Podolia (astăzi raionul Golovanevsk, regiunea Kirovograd, Ucraina), într-⁠o familie țărănească. În 1918 a fost chemat în Armata Roșie, dar s-⁠a ascuns de serviciul militar. La sfârșitul lui 1919 a fost arestat pentru dezertare și mai târziu închis într-⁠un lagăr de muncă silnică de lângă Odesa. După eliberare, în 1922, a intrat în mănăstirea Uman, unde a primit tunderea monahală și a rămas până la închiderea mănăstirii. În 1927 a fost hirotonit preot și a slujit în diferite biserici din Ucraina, iar din 1935 în biserici din raionul Zarais, regiunea Moscova.

La 16 noiembrie 1937 a fost arestat în Streletkaia Slobodă, raionul Zarais, sub învinuirea de „activitate contrarevoluționară activă și exprimarea de dispoziții teroriste împotriva comuniștilor”. A fost ținut în închisoarea din Kolomna și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 27 noiembrie 1937 troica specială de pe lângă Direcția NKVD pentru regiunea Moscova l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 3 decembrie pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. Numele ieromonahului Ioan Zabolotnîi a fost înscris în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 26 decembrie 2001.

Biserica îl pomenește la 3 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo (29 mai) și ale sfinților Moscovei (5 septembrie).