Ioanichie I

Ioanichie I a fost monah la Hilandar, egumen al mănăstirii Studenița și arhiepiscop al Serbiei între 1272 și 1276, ucenicul Sfântului Sava al II-⁠lea. A adormit în 1279 și este sfânt al Bisericii Sârbe.

Fiu de părinți evlavioși, a lăsat lumea din tinerețe și a devenit ucenic al viitorului arhiepiscop Sava, pe care l-⁠a însoțit la Ierusalim, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot. Întorși, au viețuit multă vreme pe Athos în nevoințe pustnicești, răbdând prigoane și chiar chinuri din partea piraților corsari care pustiau atunci Sfântul Munte. Când Sava s-⁠a întors în Serbia, l-⁠a luat cu el, dar dorul de liniște l-⁠a readus pe Athos, cu binecuvântarea lui. Viața lui era lăudată de toți, așa că egumenul Hilandarului l-⁠a pus econom, iar în jurul anului 1257 sobornicește a fost ales egumen al Hilandarului, la dorința regelui sârb. A condus mănăstirea în vremuri tulburi, fără să părăsească postul, privegherile și rugăciunea, cunoscut pentru dragostea de frați și milostenie. Apoi a renunțat la conducere și s-⁠a întors în Serbia, dar regele Uroș l-⁠a pus egumen la Studenița, ctitoria Sfântului Simeon Nemania.

După ce arhiepiscopul Danilo I a fost înlăturat în 1272, regele Uroș și soborul l-⁠au ales pe Ioanichie arhiepiscop. S-⁠a ostenit să îndrepte lipsurile din Biserica Sârbă și Serbia s-⁠a bucurat de pace, dar fiul regelui, Ștefan, i-⁠a luat tronul. Când Uroș a fost alungat și s-⁠a retras în ținutul Hum, Ioanichie, care îi promisese că nu se va despărți de el până la moarte, l-⁠a urmat, a lăsat scaunul și a trecut curând la cele veșnice, în 1279. Biserica Sârbă nu a vrut să aleagă un alt întâistătător până ce nu a fost cinstit cum se cuvine cel adormit în străinătate. După doi ani și nouă luni, moaștele i-⁠au fost aduse în Serbia; la deschiderea racliei, trupul s-⁠a aflat neputrezit și a fost așezat cu cinste la mănăstirea Sopoćani, aproape de trupul regelui Uroș. Urmașul său a fost Eustatie I. A fost arhiepiscop patru ani, iar Biserica îl pomenește la 28 mai (stil vechi) și, în slujba comună a sfinților ierarhi sârbi, la 30 august.