Ioanichie Troițki

Sfântul Cuvios Ioanichie Troițki, numit și Ioanichie de la Radonej, este numărat de tradiția târzie a vieților de sfinți între ucenicii întemeietorului mănăstirii Sfintei Treimi de pe muntele Makovets. Între cei mai apropiați ucenici ai Sfântului Serghie este numit într-⁠o stihiră a slujbei Cuviosului Mihei de la Radonej: „Bucură-⁠te, slăvită mănăstire a lui Serghie, făcând pomenirea ucenicilor lui: pe Ilie cel preaminunat, pe Ioanichie, pe Simon eclesiarhul”.

Cuviosul Ioanichie este zugrăvit pe icoana „Sfântul Serghie de la Radonej cu ucenicii în rugăciune către Sfânta Treime”, făcută la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea în atelierul mănăstirii, ceea ce arată cinstirea lui locală în mănăstire. Se crede că a fost unul dintre cei dintâi monahi care au murit la mănăstirea Sfintei Treimi. Probabil a fost tuns în monahism cu numele Cuviosului Ioanichie cel Mare, cel care a alcătuit o rugăciune către Preasfânta Treime. Chipul lui în întreaga lui înălțime este zugrăvit împreună cu al Cuviosului Elisei de la Radonej pe o ancadrament de fereastră din zidul de nord al trapezei bisericii Sfântului Serghie (1883, rezugrăvit în veacul al XX-⁠lea).

Pomenirea Cuviosului Ioanichie de la Radonej se face la 17 noiembrie. Biserica îl pomenește și la 19 iulie, după stilul nou, în Soborul sfinților de la Radonej, și în ziua mobilă a soborului sfinților Moscovei (5 septembrie).