Iordan din Mesukevi

Sfântul Mucenic Iordan din Mesukevi a fost unul dintre cei șaptesprezece georgieni de neam ales care, convertiți la Hristos, au primit cununa muceniciei pe muntele Sukaketi, împreună cu fruntașul lor, Sfântul Suhie. Biserica îi pomenește la 28 aprilie (stil nou).

Suhie și cei șaisprezece tovarăși ai săi erau înalți dregători la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene, stat aflat pe teritoriul Azerbaidjanului de azi. Însoțind-⁠o pe Satenik, fiica acestuia, căsătorită cu regele armean Artaxar (88-123), au ajuns la Artașat, străvechea capitală a Armeniei. Acolo propovăduia grecul creștin Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine toată viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece au mers cu Hrisos în Mesopotamia, iar la botezul săvârșit de preot în apele Eufratului s-⁠au învrednicit să-⁠l vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos.

La locul botezului au înălțat o cinstită cruce, numită „Crucea Bunei Vestiri”. Hrisos le-⁠a dat atunci nume noi: celui mai în vârstă, Suhie, în loc de Bagadras, iar tovarășilor săi Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Polieuct, Iacov, Foca, Domentian, Victor și Zosima. După moartea mucenicească a fericitului Hrisos, Suhie a ajuns povățuitorul duhovnicesc al frăției. Ei s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic, pe muntele Sukaketi, lângă satul Bagrevandi. Acolo au dus o viață de aspră nevoință, hrănindu-⁠se cu puținele plante de munte și bând apă rece de izvor.

Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foștii lui dregători s-⁠au făcut creștini și s-⁠au așezat în singurătate pentru rugăciune. L-⁠a trimis pe apropiatul său Barnaba cu o ceată de ostași să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la credința de mai înainte. Barnaba i-⁠a găsit, dar ei, fiindcă făgăduiseră să slujească lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile.

La porunca lui Barnaba, Suhie și tovarășii lui au fost țintuiți de pământ în chip de cruce și arși. Murind, Sfântul Condrat și apoi ceilalți mucenici au cântat psalmul 21. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate bucăți și risipite pe tot muntele Sukaketi, de unde mucenicii au căpătat numele de „din Mesukevi” (mai corect, din Sukaketi). Aceasta s-⁠a petrecut în anul 123, după alte date în 130, iar un manuscris pe pergament din veacul al XI-⁠lea, de la mănăstirea Iviron de pe Athos, arată anul 100.

Sfintele lor moaște au rămas neîngropate și neatinse de stricăciune până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au așezat în racle și le-⁠au îngropat. Numele mucenicilor s-⁠au găsit scrise pe stâncă. Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Luminătorul Armeniei († cca 335) a ridicat în acel loc o biserică și a întemeiat o mănăstire, iar mai târziu a izbucnit acolo un izvor tămăduitor. Sfinții sunt pomeniți și la 22 noiembrie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților alani.