Iosif

Dreptul Iosif Logodnicul a fost bărbatul căruia Dumnezeu i-⁠a încredințat grija de Maica Domnului și de Pruncul Iisus. Se trăgea din neamul regelui David și trăia în Nazaret. Biserica îl cinstește pentru credința, tăcerea și ascultarea lui. Evangheliile spun puțin despre el, iar o parte din ce se știe vine din Tradiția Bisericii.

Logodnicul Fecioarei

Evangheliile după Matei și după Luca îl arată ca urmaș al lui David, deși cele două genealogii diferă: Matei îi dă ca tată pe Iacov, iar Luca pe Eli. Unii tâlcuiesc că una urmărește descendența legală, cealaltă pe cea după trup. După Tradiție, Iosif era un om în vârstă, văduv, cu copii dintr-⁠o căsătorie dinainte, când Fecioara Maria a fost încredințată grijii lui; sinaxarul vorbește despre patru fii, Iacov, Iuda, Iosif și Simeon, și trei fiice, între care Salomeea, mama Apostolului Ioan. De aici vine înțelegerea Bisericii Ortodoxe că „frații Domnului” sunt fiii lui Iosif din prima căsătorie, iar Maria a rămas pururea Fecioară. Un alt izvor mai vechi, Evanghelia lui Iacov, din jurul anului 150, îl arată pe Iosif ca pe un bătrân ales ca ocrotitor al Fecioarei.

Aflând că Maria a zămislit, Iosif, fiind drept și nevrând să o vădească, a hotărât s-⁠o lase în taină. Îngerul Domnului i s-⁠a arătat în vis și i-⁠a spus că ce s-⁠a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Iosif a ascultat și a luat-⁠o la sine.

Ocrotitorul Pruncului

Pentru recensământul poruncit de Cezar August, Iosif a mers cu Maria la Betleem, cetatea lui David, unde s-⁠a născut Hristos. Sinaxarul spune că a fost de față la închinarea păstorilor și a magilor. Când Irod căuta să ucidă Pruncul, Iosif a fost înștiințat în vis și a fugit în Egipt cu Maica Domnului și cu Pruncul. Acolo, potrivit sinaxarului, își câștiga hrana ca tâmplar. După moartea lui Irod s-⁠a întors și s-⁠a așezat la Nazaret. Ultima oară evangheliile îl pomenesc la pelerinajul la Ierusalim, când Iisus, la doisprezece ani, a rămas în Templu, iar Iosif și Maria L-⁠au căutat trei zile. Evangheliile nu pomenesc niciun cuvânt rostit de Iosif.

Cuvântul grecesc din Evanghelie pentru meseria lui, „tekton”, se traduce de obicei prin „tâmplar”, dar are un sens mai larg, de meșteșugar.

Trecerea la Domnul și cinstirea

Evangheliile nu spun nimic despre moartea lui Iosif. Sinaxarul spune că a murit la aproximativ o sută de ani. Alte tradiții îl socotesc de nouăzeci de ani, ceea ce ar proteja fecioria Mariei.

Biserica Ortodoxă îl pomenește în duminica de după Nașterea Domnului, împreună cu profetul și regele David și cu Iacov, fratele Domnului. În același timp, este pomenit în Duminica Sfinților Strămoși, a doua duminică dinaintea Nașterii. Calendarele mai arată pomenirea lui la 26 decembrie, la soborul Maicii Domnului și fuga în Egipt. În icoana Nașterii este zugrăvit lângă Prunc și Maica Sa.