Ponțian din Spoleto

Sfântul mucenic Ponțian (Pontianus) din Spoleto a fost un creștin tânăr din secolul al II-⁠lea, pătimit în vremea împăratului Marc Aureliu, în 169 sau 175 (după un izvor, la 14 ianuarie 175). Se pomenește la 14 ianuarie și la 19 ianuarie. Este cinstit de Biserica Romano-⁠Catolică, de cea Veche-⁠Catolică și de Biserica Ortodoxă. La Spoleto este chemat ocrotitor împotriva cutremurelor; este ocrotitorul orașului și al satului Marssum din Frisia.

Pătimirea

După Pătimirea păstrată în catedrala din Spoleto, Ponțian era un tânăr de optsprezece ani dintr-⁠o familie nobilă din Spoleto, pârât autorităților romane că ar fi creștin. Adus înaintea judecătorului Flavian (după izvorul rus Fabian), a ales chinurile și moartea mai degrabă decât să se lepede de credință. După izvorul rus, un tânăr nobil căruia i s-⁠a arătat Domnul și care trebuia să-⁠L urmeze; a fost osândit să fie aruncat leilor, dar aceștia s-⁠au gudurat pe lângă el; apoi a fost silit să meargă pe cărbuni, și a răbdat și aceasta; i s-⁠au oprit apa și hrana, dar îngerii Domnului l-⁠au hrănit. Apoi a fost dus pe Podul Sângeros (Ponte Sanguinario) și decapitat. Îndată s-⁠a făcut un cutremur, dar fără mari stricăciuni, de unde zicala „Spoleto va tremura, dar nu se va prăbuși”, și de aici ocrotirea de cutremure. Pe dealul Ciciano, în clipa căderii capului sfânt, a țâșnit un izvor.

Cinstirea

Trupul a fost îngropat în cimitirul de lângă oraș, numit di Sincleta, iar mai târziu s-⁠a zidit bazilica San Ponziano pe mormântul lui; lângă ea s-⁠a ridicat o mănăstire de benedictini, apoi de maici, desființată în 1810 în vremea ocupației napoleoniene; azi o obște de canonese lateraniene o ține ca loc de găzduire. În fiecare an se face în oraș o sărbătoare cu procesiune; craniul sfântului, păstrat în bazilică, este purtat în procesiune.

În 966 episcopul Balderic al Utrechtului, în drum spre Roma, a primit un braț al lui Ponțian, așezat în catedrala lui; așa a fost socotit ocrotitor al eparhiei. În vremea Reformei, mulțimi calviniste au atacat catedrala, iar membrii Bisericii Vechi-⁠Catolice, cu centrul în Utrecht, i-⁠au apărat moaștele. În 1994 întâistătătorul Bisericii Vechi-⁠Catolice a întors solemn această relicvă starețului mănăstirii care ține bazilica din Spoleto, într-⁠o mare sărbătoare; o parte a rămas la Utrecht, în catedrala Sfânta Gertruda. În 1703 primul dintr-⁠un șir de cutremure devastatoare s-⁠a petrecut chiar în ziua lui de pomenire; mii de oameni au murit în regiune, dar nu a murit nimeni în Spoleto. Una din statuile din piața Sfântul Petru de la Roma este a lui; i-⁠au fost închinate biserici la Spoleto și Lucca.