Aaron

Dreptul Aaron a fost fratele mai mare al lui Moise și cel dintâi arhiereu al lui Israel. A trăit în vremea ieșirii din Egipt, iar Biserica îl cinstește ca pe cel prin care Dumnezeu a rânduit preoția Vechiului Testament, care este închipuire a preoției lui Hristos. Despre el vorbesc cărțile Ieșirii, Leviticului și Numerilor. Sinaxarul publicat de Biserica Ortodoxă din America îi așază sfârșitul în 1445 înainte de Hristos, dar datele vieții lui nu pot fi stabilite cu certitudine.

Gura lui Moise

Aaron era din seminția lui Levi, fiul lui Amram și al Iochebedei, fratele lui Moise și al Mariei, și cu trei ani mai în vârstă decât Moise. A rămas împreună cu neamul său în ținutul Goșen. Când Dumnezeu l-⁠a trimis pe Moise la faraon și acesta s-⁠a plâns că nu are limba îndemânatică, Domnul i-⁠a dat pe Aaron să vorbească în locul lui. Cei doi frați s-⁠au înfățișat împreună înaintea faraonului. Toiagul lui Aaron, aruncat jos, s-⁠a făcut șarpe, și cu el au fost aduse primele trei plăgi ale Egiptului.

În pustiu, când Israel s-⁠a războit cu Amalec, Aaron și Hur au ținut ridicate mâinile lui Moise, care se ruga, până s-⁠a hotărât biruința. Când Moise s-⁠a suit pe Sinai, Aaron a rămas jos cu Hur, pentru a purta grijă de popor.

Arhiereul

Din porunca lui Dumnezeu, Moise l-⁠a uns pe Aaron arhiereu și pe fiii lui preoți, și i-⁠a îmbrăcat în veșmintele sfinte, rânduind slujba la cortul mărturiei. Aaron a adus jertfele și tămâia și a binecuvântat poporul. Soția lui, Elișeba, i-⁠a născut pe Nadab, Abiud, Eleazar și Itamar. Nadab și Abiud au adus foc străin înaintea Domnului și au murit în ziua sfințirii lui Aaron. Când Core și ceata lui s-⁠au ridicat împotriva preoției lui Aaron, pământul i-⁠a înghițit, iar când mânia lui Dumnezeu a lovit poporul cu ciumă, Aaron a luat cădelnița și a stat între cei morți și cei vii, și ciuma s-⁠a oprit.

Aaron a avut și căderi. Cât timp Moise era pe muntele Sinai, el a cedat cererii poporului și a făcut vițelul de aur. Mai târziu, împreună cu Maria, a cârtit împotriva lui Moise. De fiecare dată și-⁠a recunoscut vina și s-⁠a smerit.

Toiagul care a înflorit

Când unii s-⁠au ridicat împotriva preoției lui, Moise a așezat în cortul mărturiei douăsprezece toiege, câte unul de la fiecare căpetenie de seminție. A doua zi, toiagul lui Aaron înmugurise, înflorise și făcuse migdale, și a fost păstrat înaintea chivotului ca semn al dreptului lui la preoție.

Sfârșitul și cinstirea

Aaron a murit pe muntele Hor, la vârsta de o sută douăzeci și trei de ani, în anul al patruzecilea de la ieșirea din Egipt. Moise l-⁠a dezbrăcat de veșmintele preoțești și i-⁠a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar, iar poporul l-⁠a plâns treizeci de zile. Ca și Moise, el n-⁠a intrat în Țara Făgăduinței, pentru că a cârtit împotriva Domnului la apa Meribei. Potrivit învățăturii Apostolului Pavel din Epistola către Evrei, Aaron este o închipuire a lui Hristos, Arhiereul cel nou, iar arhieria a rămas în urmașii lui până la venirea Mântuitorului.

Biserica îl pomenește la 20 iulie, iar în uzul grecesc la 12 martie. Mai este pomenit în Miercurea din Săptămâna Luminată, la soborul sfinților de pe Sinai, în Duminica Sfinților Părinți dinaintea Nașterii Domnului și în Duminica Sfinților Strămoși.