Iosif Șcensnovici

Sfântul Sfințit Mucenic Iosif Șcensnovici a fost diacon în regiunea Moscovei și a fost împușcat în anul 1937 la Butovo. Biserica îl pomenește între noii mucenici ai veacului al XX-⁠lea.

Tinerețea și slujirea

S-⁠a născut la 7 iunie 1886 în târgul Jirovici, ținutul Slonim, gubernia Grodno, în familia unui țăran belarus, Antonie Șcensnovici, o familie adânc ortodoxă. Iosif și-⁠a închinat de tânăr viața slujirii Bisericii. În 1901 a absolvit școala duhovnicească din Jirovici, iar în 1903 a urmat cursurile de cântăreți bisericești din Grodno și a fost numit cântăreț la biserica din satul Velikii Les, ținutul Brest, unde a slujit până în 1915.

La 30 august 1915, din pricina războiului, a fost nevoit să se evacueze și la începutul lui 1916 a ajuns la Moscova. A fost cântăreț la biserica Sfântului Serghie din Rogojskaia Sloboda, lucrând totodată la biroul de mărfuri al Căii Ferate de Nord. În 1918 a plecat în gubernia Voronej, în satul Alexeievka, și în același an s-⁠a mutat în Lașinovka, gubernia Harkov, unde a slujit tot ca cântăreț. În 1921 a absolvit cursuri pastorale la Starobelsk, iar în 1922 a slujit la biserica din satul Sciastie.

În 1924 a fost hirotonit diacon pentru biserica din așezarea Vîsokoe, regiunea Harkov, unde a slujit cinci ani. În 1929 a slujit ca diacon la biserica Sfinților Petru și Pavel de lângă Porțile Iauza din Moscova, iar din 1930 la biserica Sfintei Treimi din așezarea Kupavna, ținutul Noginsk. În același an a primit, pentru slujire fără prihană, orarul dublu. Împreună cu soția sa, Alexandra, avea trei copii, cel mai mic abia născut. Rudele lui din ținutul rămas Poloniei îi scriau că trăiesc bine și îl chemau la ei. În 1933 a dus actele la ambasada Poloniei, gândind să plece la frații săi, dar nu s-⁠a ales nimic.

Arestarea și mucenicia

La 5 noiembrie 1937, conducătorii NKVD din regiunea Moscova au întocmit o adeverință pentru arestarea lui, în care scriau că în Kupavna un grup de oameni ai Bisericii fac propagandă contrarevoluționară și că Iosif Antonovici îi vizitează pe unele muncitoare, le câștigă pentru credință și le ajută material. A fost citată ca dovadă o femeie care, după vizitele lui, se făcuse credincioasă activă. La 10 noiembrie au fost audiați martori, dintre care unul a spus că diaconul își silește copiii să meargă la biserică.

La 12 noiembrie 1937 au fost arestați paroful bisericii Sfânta Treime din Kupavna, preotul Dimitrie Bogoiavlenski, diaconul Iosif Șcensnovici și Serghei Frîghin, membru al consiliului bisericii, și închiși la Noginsk. A doua zi diaconul a fost anchetat. A spus că nu a răspândit zvonuri și că a cerut ambasadei Poloniei să plece în Polonia din motive personale și ale familiei. Despre ceilalți doi a spus că nu știe nimic, doar că preotul este paroful bisericii, iar Frîghin merge la biserică. Nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 19 noiembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 21 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună fără nume, pe terenul de la Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 22 noiembrie, la 29 mai în Soborul noilor mucenici de la Butovo (zi schimbătoare), la 11 iulie în Soborul sfinților Belarusiei (zi schimbătoare) și la 5 septembrie în Soborul sfinților Moscovei (zi schimbătoare), în stil nou.