Iraclie (Motiah) de la Issîk-⁠Kul

Iraclie (Motiah) de la Issîk-⁠Kul a fost schimonah și mărturisitor al credinței în ținutul lacului Issîk-⁠Kul (azi în Kîrgîzstan), născut în 1863 și adormit în Domnul la 10 iunie 1937. Este socotit cuvios mărturisitor, iar Soborul Sfinților din Districtul Mitropolitan al Asiei Centrale l-⁠a numărat în anul 2023 între sfinți.

S-⁠a născut în 1863 în gubernia Cernigov, într-⁠o familie de cazaci, cu numele Iosif Motiah, și a fost dat la mănăstire încă din copilărie. La 14 octombrie 1901 a intrat novice la Mănăstirea Sfânta Treime din Issîk-⁠Kul, iar la 25 martie 1905 a fost tuns monah cu numele Irineu. Starețul de atunci, egumenul Porfirie, venise de la Pustia Glinsk cu o rânduială strictă, de tip athonit. Avea obiceiul să plece uneori în lungi pelerinaje.

La 11 august 1916, în timpul răscoalei popoarelor băștinașe, mănăstirea a fost atacată și șapte frați ucis; Irineu se afla printre cei salvați și toată viața s-⁠a rugat pentru frații mucenici și s-⁠a căit că nu a mers și el pe acea Golgotă. După închiderea mănăstirii, în 1919, a trăit prin munți și în schitul din munții Aksai, unde a primit schima cu numele Iraclie. În 1921 doi ieromonahi din schit au fost uciși; el și Pahomie au plecat la Talgar, apoi la Issîk-⁠Kul, unde a trăit într-⁠o chilie în munți. În 1928 a fost găsit rănit de un sătean din Sazonovka (azi Ananievo), Miron Dubinin, care l-⁠a luat în casă. A trăit acolo și apoi la familii credincioase din sat, citind zilnic slujbele, dormind puțin și petrecând aproape tot timpul în rugăciune în picioare. Oamenii veneau la el după sfat. Împreună cu preoții Isaia Gorborukov și arhimandritul Ghenadie Lobaciov, a stat împotriva renovaționismului. În 1929, când a început dezchiaburirea, familiile care îl găzduiau au fost prigonite.

Îi fusese descoperit că va muri de Înălțare. A cerut să i se coasă haina de schimonah, a brodat-⁠o singur cu cruci și a rânduit cum să fie îngropat. În iunie 1937 s-⁠a îmbolnăvit greu. În ziua Înălțării Domnului, 10 iunie 1937, și-⁠a încrucișat mâinile pe piept și a adormit. La înmormântare nu era niciun preot, dar oamenii din satele din jur au venit și au cântat Trisaghionul în procesiune până la cimitir. Este pomenit la 10 iunie (28 mai, stil vechi).