Irodion Fedorov

Sfântul Mărturisitor Irodion Fedorov, arhimandrit al Lavrei Sfânta Treime Sfântul Serghie, a fost arestat în 1931 și a murit în exil în Kazahstan, la începutul lui 1933. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse în 2006.

În lume se numea Roman Fiodorovici Fedorov și s-⁠a născut în 1864 în satul Akulovo, ținutul Pușkin, gubernia Moscova, în familia unui țăran. În 1886 a intrat în Lavra Sfânta Treime Sfântul Serghie, în 1891 a devenit novice, la 2 martie 1893 a fost tuns monah cu numele Irodion (Rodion), la 22 iulie 1897 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 2 martie 1903 ieromonah; ascultarea lui era să slujească molitve la racla Cuviosului Serghie. Între 5 ianuarie și 24 octombrie 1905 a fost la biserica de campanie a Sfântului Serghie, făcută de Lavră pentru satul Lîsovo, lângă lacul Baikal. Întors în mănăstire, a continuat ascultarea dinainte.

La 1 septembrie 1910 a fost numit păzitor al catedralei Sfânta Treime a Lavrei. În 1912 a primit crucea pectorală, iar în 1914 a fost confirmat ca ceremonier și membru al Soborului duhovnicesc al Lavrei. La 6 mai 1915 a fost ridicat la rangul de egumen și apoi de arhimandrit. În septembrie 1917 a fost numit econom al metocului Sfânta Treime din Moscova, locuința Patriarhului Tihon, și a purtat această ascultare până în 1922, când metocul a fost luat de renovaționiști. Între 1922 și 1924 a lucrat la o cooperativă a Lavrei, iar din 1924 a slujit ca preot la biserica Tuturor Sfinților din cimitirul Kokuevo, în Serghiev Posad.

În primăvara lui 1931, în regiunea Moscova au fost arestați deodată peste cincizeci de preoți, monahi și mireni. Arhimandritul Irodion a fost arestat la 5 aprilie 1931 și închis la Butîrka. În ziua arestării a fost interogat și a spus, pe scurt, că trăiește singur, cu inima slabă și cu vârsta care își cere dreptul, că a mers la Moscova la un medic, să viziteze un protoiereu bolnav și să-⁠și îngroape fratele, și că nu se recunoaște vinovat. La 15 mai 1931 s-⁠a întocmit actul de acuzare: la vârsta de șaizeci și șapte de ani era învinuit că ar fi fost membru al filialei din Zagorsk a organizației contrarevoluționare „Adevărații creștini”, cu agitație antisovietică. La 6 iunie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a osândit la cinci ani de surghiun în Kazahstan. La începutul lui 1933 a murit în Kazahstan și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2006 a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Este pomenit la 19 iulie în Soborul sfinților din Radonej și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.