Iuliana din Heliopolis

Sfânta Muceniță Iuliana din Heliopolis a pătimit în vremea împăratului Maximin (305-311), împreună cu Sfânta Mare Muceniță Varvara. Biserica le pomenește la 17 decembrie (stil nou).

Sfânta Varvara

Sfânta Varvara s-⁠a născut în Heliopolis, într-⁠o familie păgână de neam ales. Tatăl ei, Dioscor, rămas de timpuriu fără soție, era cu patimă legat de singura sa fiică. Ca s-⁠o ferească de privirile străine și s-⁠o despartă de creștini, i-⁠a zidit un turn anume, din care ea ieșea numai cu îngăduința tatălui. Privind de sus frumusețea lumii lui Dumnezeu, Varvara dorea adesea să cunoască pe adevăratul ei Făcător. Când învățătoarele care îi fuseseră date îi spuneau că lumea a fost făcută de zeii cinstiți de tatăl ei, ea gândea că zeii acestia sunt făcuți de mâini omenești și nu pot fi făcătorii unui cer atât de luminos. Un singur Dumnezeu trebuie să fie, Care nu a fost făcut de mână omenească.

Cu timpul, la Dioscor au început să vină tot mai des peți bogați și nobili, dar fiica a refuzat cu hotărâre să se căsătorească. Tatăl i-⁠a îngăduit să iasă din turn, nădăjduind că, în tovărășia prietenelor, își va schimba părerea. Într-⁠o vreme când Dioscor era într-⁠o lungă călătorie, Varvara a cunoscut creștine din partea locului, care i-⁠au vorbit despre Dumnezeul întreit în Persoane, despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, despre întruparea Lui din Preacurata Fecioară, despre pătimirea și Învierea Lui. Un preot sosit din Alexandria, în chip de negustor, a venit la ea și a botezat-⁠o în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Cât timp a lipsit tatăl, la casa lor se zidea un turn de piatră, în care meșterii aveau ordin să facă două ferestre, dar Varvara a rugat să facă și o a treia, în chipul Luminii celei întreit în Persoane. Întors, Dioscor a cerut socoteală. Varvara a răspuns că trei sunt mai bune decât două, căci Lumina cea neapropiată are Trei Ferestre, adică Trei Persoane. Auzind învățătura creștină, Dioscor s-⁠a mâniat cumplit și s-⁠a repezit la ea cu sabia scoasă, dar Varvara a fugit și s-⁠a ascuns într-⁠o crăpătură de munte, care s-⁠a deschis în chip minunat înaintea ei.

Seara, la arătarea unui păstor, Dioscor a găsit-⁠o și a dus-⁠o cu bătăi acasă. Dimineața a dus-⁠o la conducătorul orașului, spunând că o leapădă ca fiică, dacă nu se întoarce la zei. Conducătorul a încercat mult s-⁠o convingă, dar sfânta a mustrat cu cuvinte înțelepte rătăcirea păgânilor și a mărturisit pe Iisus Hristos ca Dumnezeu. Atunci a fost bătută tare cu vine de bou și rănile i-⁠au fost frecate cu un sac aspru. Seara a fost dusă în temniță. Noaptea, pe când mintea ei era în rugăciune, i s-⁠a arătat Domnul: „Îndrăznește, mireasa Mea, și nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Dimineața, toți s-⁠au mirat să vadă că trupul ei nu mai purta nici o urmă a chinurilor.

Mucenicia

Văzând minunea, o creștină, cu numele Iuliana, și-⁠a mărturisit pe față credința și a spus că vrea să pătimească pentru Hristos. Pe amândouă au început să le plimbe dezbrăcate prin oraș, apoi le-⁠au atârnat de un copac și le-⁠au chinuit mult: li s-⁠au sfâșiat trupurile cu cârlige, au fost arse cu făclii și lovite în cap cu ciocanul. Nu ar fi putut scăpa cu viață din asemenea chinuri dacă nu le-⁠ar fi întărit puterea lui Dumnezeu. Rămase credincioase lui Hristos, mucenițele au fost decapitate din porunca conducătorului. Pe Sfânta Varvara a ucis-⁠o chiar Dioscor, dar crudul tată a fost curând lovit de trăsnet și trupul i s-⁠a făcut cenușă. Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Varvara au fost mutate în veacul al VI-⁠lea la Constantinopol, iar în veacul al XII-⁠lea fiica împăratului bizantin Alexios Comnen, prințesa Varvara, mergând de soție la cneazul rus Mihail Izeaslavici, le-⁠a adus la Kiev, unde se află și astăzi, în catedrala Sfântului Cneaz Vladimir.