Ivhirion din Mesukevi

Sfântul Mucenic Ivhirion din Mesukevi a fost unul dintre cei șaptesprezece georgieni de neam ales care au murit pe muntele Sukaketi pentru Hristos, în jurul anului 123, împreună cu fruntașul lor, Sfântul Suhie. Sunt pomeniți la 28 aprilie și la 22 noiembrie (zi schimbătoare), în stil nou.

Ca dregători la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene, Suhie și cei șaisprezece tovarăși ai lui au ajuns, în suita fiicei acestuia, Satenik, soția regelui armean Artaxar, la Artașat. Acolo au auzit propovăduirea grecului Hrisos, preot hirotonit de Apostolul Tadeu, au crezut în Mântuitorul și au plecat cu el în Mesopotamia, unde au fost botezați în apele Eufratului, învrednicindu-⁠se să-⁠L vadă pe Domnul Iisus Hristos. Preotul le-⁠a dat nume noi, între care Ivhirion, iar locul botezului l-⁠au însemnat cu o cruce, numită „Crucea Bunei Vestiri”.

După moartea mucenicească a lui Hrisos, Suhie a ajuns povățuitor al frăției, care s-⁠a retras pe muntele Sukaketi, lângă satul Bagrevandi, unde trăiau în nevoință aspră, cu verdețuri și apă de izvor. Noul stăpânitor, Datianos, a trimis pe apropiatul său Barnaba cu ostași să-⁠i întoarcă la curte și la idoli, dar ei au refuzat. Barnaba a poruncit să fie țintuiți de pământ în chip de cruce și arși. Mucenicii cântau psalmul 21, iar trupurile lor, tăiate bucăți, au fost risipite pe tot muntele, de unde numele de mucenici din Mesukevi (mai corect, din Sukaketi). Rămășițele au stat neîngropate și neatinse de stricăciune până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au îngropat, iar numele lor s-⁠au găsit scrise pe stâncă. Sfântul Grigorie Luminătorul Armeniei a ridicat acolo o biserică și a întemeiat o mănăstire, iar mai târziu a izbucnit în acel loc un izvor tămăduitor.