Lavru din Iliria

Sfântul Mucenic Lavru din Iliria a fost fratele după trup și după duh al Sfântului Mucenic Flor. Cei doi au trăit în veacul al II-⁠lea, la Bizanț, și apoi s-⁠au mutat în Iliria. Erau pietrari de meserie, învățați de creștinii Proclu și Maxim, de la care au deprins și viața plăcută lui Dumnezeu.

Dregătorul Iliriei, Licaon, i-⁠a trimis într-⁠un ținut vecin să lucreze la un templu păgân în construcție. Sfinții lucrau la zidire, dând săracilor banii câștigați, iar ei țineau post aspru și se rugau neîncetat. Odată, fiul preotului păgân din partea locului, Mamertin, s-⁠a apropiat nebăgător de seamă de șantier și o așchie de piatră l-⁠a lovit în ochi, rănindu-⁠l grav. Flor și Lavru l-⁠au liniștit pe tatăl mâniat, spunându-⁠i că fiul lui se va vindeca. Au luat tânărul la ei și l-⁠au învățat credința în Hristos. După ce tânărul L-⁠a mărturisit pe Iisus Hristos adevăratul Dumnezeu, frații s-⁠au rugat pentru el și ochiul s-⁠a vindecat. Văzând minunea, a crezut în Hristos și tatăl tânărului.

Când zidirea templului s-⁠a terminat, frații au adunat creștinii care le dăduseră ajutor la zidire, au sfărâmat idolii și au pus în partea de răsărit a templului sfânta cruce. Toată noaptea au petrecut-⁠o în rugăciune, luminați de lumină cerească. Aflând, căpetenia ținutului i-⁠a osândit la ardere pe fostul preot Mamertin, pe fiul lui și pe trei sute de creștini. Mucenicii Flor și Lavru, trimiși la dregătorul Licaon, au fost aruncați într-⁠un puț gol și acoperiți cu pământ.

După mulți ani sfintele moaște ale mucenicilor Flor și Lavru au fost aflate nestricate și mutate la Constantinopol. În 1200 le-⁠a văzut pelerinul novgorodean Antonie; în jurul anului 1350 Ștefan din Novgorod a văzut capetele mucenicilor în mănăstirea Atotțiitorului. În Mineiul pe august se spune că în Rusia Sfinții Mucenici Flor și Lavru sunt cinstiți ca ocrotitori ai vitelor de casă; această cinstire s-⁠a născut din vechime, iar ziua lor se prăznuia cu fast în toată țara. După o tradiție orală păstrată în ținutul Novgorodului, odată cu aflarea moaștelor lor a încetat moartea vitelor, și atunci a început cinstirea lor ca ocrotitori ai cailor. Aceasta a venit poate din Balcani, patria sfinților frați, unde a apărut tradiția că Flor și Lavru au fost învățați de arhanghelul Mihail să mânuiască caii. În vechile izvoade de zugrăvit icoane din Rusia se spune că Flor și Lavru trebuie zugrăviți cu caii pe care îi ocrotesc, și până astăzi s-⁠au păstrat în multe biserici și muzee frumoase icoane ale lor cu cai, în care s-⁠a răspândit mai ales subiectul „Minunea lui Flor și Lavru”.

Sfântul Lavru este pomenit la 31 august, în stil nou. Pătimirea celor doi frați se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.