Leon al IX-⁠lea

Leon al IX-⁠lea, născut Bruno de Egisheim-⁠Dagsburg, a fost papă al Romei din 12 februarie 1049 până la moartea sa, la 19 aprilie 1054, un reformator al Bisericii Apusene. S-⁠a născut la 21 iunie 1002 la Egisheim, în Alsacia de Sus. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, care îl pomenește la 19 aprilie. Biserica Ortodoxă nu îl cinstește.

Era cel mai mic fiu al contelui Hugo al IV-⁠lea de Nordgau și al Hedwigei de Dagsburg; tatăl lui era văr primar cu împăratul Conrad al II-⁠lea. La cinci ani a fost dat în grija lui Berthold, episcopul de Toul, care avea o școală pentru fiii nobililor. În 1017 a devenit canonic la Sfântul Ștefan din Toul. În 1024, când vărul său Conrad a urcat pe tron, rudele l-⁠au trimis la curte ca să-⁠i slujească în capelă. Ca diacon a condus, în 1026, contingentul din Toul în expediția lui Conrad în Italia, iar în acest timp episcopul Herimann a murit, și Bruno a fost ales în locul lui. Sfințit în 1027, a păstorit eparhia Toul peste douăzeci de ani, în vremuri de foamete și de război. A făcut slujbe politice importante pentru Conrad al II-⁠lea și pentru Henric al III-⁠lea și a știut să încheie pacea.

Ca papă a ținut sinodul de Paște din 1049 și a convocat la Reims o adunare a clerului înalt, în care s-⁠au dat hotărâri de reformă. La Mainz a ținut un sinod la care au fost reprezentați clerul italian, francez și german și au fost prezenți soli ai împăratului bizantin; simonia și alte nereguli au fost condamnate. În 1053 a mijlocit o pricină între arhiepiscopul Cartaginei și episcopul din Gummi. Din iunie 1053 până în martie 1054 a fost ținut ostatic la Benevento de normanzi, în captivitate onorabilă, până a recunoscut cuceririle lor din Calabria și Apulia.

Patriarhul Mihail Cerularie al Constantinopolului, prin Leon al Ohridei, i-⁠a scris papei, condamnând folosirea azimei și zilele de post din Biserica latină. În 1054 Leon al IX-⁠lea a trimis o scrisoare patriarhului, citând larg din așa-⁠numita Danie a lui Constantin, pe care o credea autentică, pentru a susține întâietatea papei. Înainte de moarte trimisese o solie legatină, sub cardinalul Humbert de Silva Candida, la Constantinopol. Humbert a pus capăt negocierilor aducând o bulă de excomunicare a patriarhului, nulă din punct de vedere legal, fiindcă papa murise între timp. Patriarhul a răspuns cu o excomunicare proprie, iar acest schimb este socotit în mod obișnuit despărțirea oficială dintre Biserica Răsăriteană și cea Apuseană. Papa murise la Roma la 19 aprilie 1054, nu mult după întoarcerea sa.

Este un sfânt al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.