Luca din Babilon

Sfântul Sfințit Mucenic Luca din Babilon a fost diacon și a pătimit în anul 251, sub Deciu, împreună cu episcopul Policronie, cu preoții Parmeniu, Elima și Hrisotel, cu diaconul Muco și cu mucenicii Avdon, Senis, Olimpiu și Maxim. Cucerind țara perșilor, Deciu a găsit acolo mulți creștini și a început să-⁠i prigonească.

Episcopul și clericii

Episcopul Policronie, cei trei preoți și cei doi diaconi au refuzat să jertfească idolilor, spunând că se aduc pe ei înșiși jertfă lui Hristos. După ce au stat în temniță, la a doua cercetare Policronie a tăcut, iar Parmeniu, care a vorbit în locul lui, a avut limba tăiată; cu toate acestea a spus limpede că vede Duhul Sfânt asupra episcopului. Policronie a fost lovit cu piatra peste gură și a murit, iar doi prinți persani creștini în taină, Avdon și Senis, i-⁠au îngropat trupul lângă zidul cetății. La Cordula, Deciu a poruncit să fie arși ceilalți clerici; un glas din cer a spus „Veniți la Mine cei smeriți cu inima”, iar împăratul, socotind glasul vrăjitorie, le-⁠a poruncit să li se taie capetele. Avdon și Senis i-⁠au îngropat pe ascuns și au fost la rândul lor arestați.

Avdon, Senis și ceilalți

Olimpiu și Maxim, doi alți persani, au fost aduși ca creștini în aceeași zi și au fost decapitați după chinuri. Avdon și Senis au fost duși în lanțuri la Roma, unde au refuzat să jertfească zeilor. Doi lei și patru urși slobozi asupra lor s-⁠au culcat la picioarele lor, și au fost tăiați cu sabia în 251. Trupurile au zăcut trei zile înaintea idolului, apoi un creștin, Chirin, le-⁠a îngropat în casa lui. Moaștele lor se păstrează la Roma, în biserica Sfântului Marcu.

Pomenirea tuturor se face la 12 august, după stilul nou.