Lucia din Roma

Sfânta Muceniță Lucia din Roma, născută în ținutul italian Campania, a pătimit în anul 301, în vremea prigoanei lui Dioclețian, împreună cu Rix (Avțiu) și cu alți mucenici. Încă de tânără se închinase lui Dumnezeu și trăia curat și aspru.

Tânără fiind, a căzut prizonieră la Rix, căpetenia unui neam germanic, care a dus-⁠o în ținut străin. El a încercat s-⁠o împingă la riturile păgâne, dar, văzând-⁠o nezdruncinată în credință și gata să sufere pentru Numele lui Hristos, a început s-⁠o cinstească adânc și le-⁠a dat ei și slujnicelor ei o casă aparte, unde ele își petreceau timpul în rugăciune neîncetată. Când pornea în campanii, Rix cerea cu sfială rugăciunile Luciei și se întorcea cu izbândă.

După douăzeci de ani Lucia a auzit că împăratul Dioclețian a ridicat prigoana împotriva creștinilor și l-⁠a rugat pe Rix să o lase în Italia, ca să slăvească pe Domnul împreună cu cei de un neam cu ea. Rix primise creștinismul sub înrâurirea ei și dorea și el nevoința mucenicească. A lăsat palatul și familia și a plecat cu Lucia la Roma. Prefectul roman Elie i-⁠a osândit pe amândoi, și au fost tăiați cu sabia. După ei au fost decapitați și mucenicii Antonie, Lucian, Isidor, Dion, Diodor, Cutoniu, Aronos, Capic și Satur, în anul 301.

Pomenirea lor se face la 19 iulie, după stilul nou.