Lucian din Mesukevi

Sfântul Mucenic Lucian din Mesukevi a fost unul dintre cei șaptesprezece mucenici georgieni conduși de Sfântul Suhie, uciși în anul 123 (după alte știri 130; un manuscris athonit din secolul al XI-⁠lea dă anul 100). Pagina Azbyka nu spune nimic aparte despre el, afară de numele primit la Botez.

Dregătorii convertiți

Suhie și cei șaisprezece însoțitori erau mari dregători georgieni la curtea stăpânitorului Albaniei Caucaziene. Însoțind-⁠o pe fiica stăpânitorului, soția regelui Armeniei Artașes, au ajuns la Artașat, unde propovăduia grecul Hrisos, hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Au crezut în Mântuitorul, l-⁠au urmat în Mesopotamia și au fost botezați de el în Eufrat, unde au avut vedenia Domnului slavei. Au ridicat o cruce numită „Crucea Bunei Vestiri” și au primit nume noi; Suhie (în loc de Bagadras) a rămas povățuitorul lor, iar Lucian este numit între ceilalți. După mucenicia lui Hrisos s-⁠au retras pe muntele Sukaketi, aproape de Bagrevand, unde trăiau aspru, cu plante de munte și apă de izvor.

Mucenicia

Noul stăpânitor, Datianos, și-⁠a trimis apropiatul Barnaba cu ostași să-⁠i aducă înapoi, dar ei au refuzat. Barnaba a poruncit să fie țintuiți pe pământ în chip de cruce și arși; murind, au cântat Psalmul 21. Trupurile le-⁠au fost tăiate și risipite pe munte, de unde numele de „sukaketieni”. Rămășițele au zăcut nestricate până în secolul al IV-⁠lea, când creștinii le-⁠au îngropat; numele lor s-⁠au arătat scrise pe stâncă. Sfântul Grigorie, luminătorul Armeniei, a ridicat acolo o biserică și o mănăstire, și mai târziu a izvorât un izvor tămăduitor.

Sunt pomeniți la 28 aprilie, după stilul nou, și în ziua mobilă din jurul datei de 22 noiembrie, în Soborul sfinților alani.