Lul de Mainz

Sfântul Ierarh Lul de Mainz, născut în Wessex în jurul anului 710, a fost ucenicul și urmașul Sfântului Bonifaciu și primul arhiepiscop stabil al Mainzului. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

A fost monah la mănăstirea Malmesbury, din Wiltshire. În 737, în timpul unui pelerinaj la Roma, l-⁠a cunoscut pe Bonifaciu și a hotărât să i se alăture în misiunea din Germania. În 738 a intrat la mănăstirea Fritzlar, întemeiată de Bonifaciu, unde i-⁠a fost dascăl egumenul Sfântul Wigbert. Din 741 a ajuns cel mai apropiat colaborator al lui Bonifaciu: a fost diacon, apoi arhidiacon și preot, a purtat scrisori și solii la Roma și l-⁠a ajutat la corespondența marelui misionar.

Regele Pepin l-⁠a întărit episcop de Mainz în 753, iar în 754, când Bonifaciu s-⁠a retras, Lul i-⁠a urmat ca arhiepiscop. În jurul anului 781 papa Adrian I i-⁠a dat pallium-⁠ul. Și-⁠a întins eparhia peste Büraburg și Erfurt, a sprijinit întemeierea mănăstirii Hersfeld, pusă în 775 sub ocrotirea lui Carol cel Mare, și a dus la capăt opera lui Bonifaciu de reformare a Bisericii france și de creștinare a Hessei și a Turingiei.

A adormit la 16 octombrie 786, la Hersfeld, unde este înmormântat în biserică. Viața lui, scrisă de Lampert de Hersfeld între 1063 și 1073, a întărit cinstirea sa ca sfânt, iar după tradiție a fost canonizat la 7 aprilie 852. Sărbătoarea populară Lullusfest din Bad Hersfeld, cea mai veche din Germania, îi păstrează amintirea.

Este pomenit la 16 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).