Macarie Romanul

Sfântul Cuvios Macarie Romanul a fost un sihastru de neam roman, născut la Roma pe la jumătatea secolului al IV-⁠lea, care s-⁠a nevoit într-⁠o peșteră departe, dincolo de hotarele Persiei. Viața lui a fost cunoscută prin trei monahi din Mesopotamia.

Era fiul senatorului creștin Ioan și a fost crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi, din care s-⁠a născut în el dorința de a sluji Domnului ca monah. Părinții l-⁠au logodit totuși cu o fecioară din neam ales. În noaptea nunții a fugit din casa părintească și a fost găzduit de o văduvă credincioasă, la care a stat șapte zile în lacrimi și rugăciune. Apoi a plecat și l-⁠a întâlnit un bătrân de chip nobil, care l-⁠a luat cu el, și au umblat împreună trei ani, până dincolo de hotarele Persiei. Acolo bătrânul s-⁠a făcut nevăzut, apoi s-⁠a arătat înconjurat de lumină și i-⁠a spus că este Arhanghelul Rafail, trimis să-⁠l aducă până acolo după porunca Celui Preaînalt.

Macarie a găsit o peșteră în care zăcea moartă o leoaică, cu puii flămânzi. A îngropat leoaica și a crescut puii, care i s-⁠au supus. Doi ani s-⁠a nevoit fără ispite mari, dar apoi diavolul i s-⁠a arătat în chipul logodnicei lui, iar el, uitând să se însemneze cu semnul Crucii, a primit-⁠o în peșteră și a căzut în păcat. Femeia a dispărut îndată. Macarie a înțeles înșelăciunea, a plecat plângând amar și a cerut de la Domnul chip și vreme de pocăință. Arhanghelul Rafail i s-⁠a arătat și l-⁠a îndemnat să rămână în peșteră până la sfârșit. Trei ani a plâns pentru păcatul lui, până când a primit ca semn de iertare o lumină cerească.

Peștera a fost găsită de trei monahi de la mănăstirea Sfântului Asclepie din Mesopotamia Siriei, Serghie, Teofil și Ighin, care, cu binecuvântarea starețului lor, se rătăciseră pentru folos duhovnicesc, au mers la Ierusalim și voiau să ajungă la marginea pământului, să vadă unde este Edenul. Au simțit o mireasmă ieșind din peșteră și au văzut un bătrân acoperit doar de părul și de barba lui, care ajungea până la pământ, slujit de doi lei. Macarie, după ce s-⁠a încredințat prin rugăciune și prin semnul Crucii că nu sunt demoni, i-⁠a primit. Le-⁠a spus că nu pot ajunge acolo unde vor, căci și lui Domnul i S-⁠a arătat într-⁠o noapte și i-⁠a poruncit să nu încerce, pentru că omul nu poate cunoaște aceste lucruri cât este în trup. Un corb a adus o pâine și jumătate pentru toți. Apoi cei trei au plecat, însoțiți trei zile de lei, au ajuns iarăși la Ierusalim și s-⁠au întors la mănăstirea lor, vestind viața Cuviosului Macarie Romanul. Sfântul a adormit în pace în pustie.

Este pomenit la 23 octombrie.