Marcian din Constantinopol

Sfântul Mucenic Marcian din Constantinopol, citeț, a pătimit în jurul anului 355 împreună cu subdiaconul Martirie. Amândoi slujeau la catedrala Constantinopolului și mai aveau ascultarea de notari, adică de secretari, ai Patriarhului Pavel Mărturisitorul (pomenit la 6 noiembrie).

Ereticii ariani l-⁠au izgonit și l-⁠au ucis în taină pe dreptul patriarh Pavel, iar scaunul lui a fost dat ereticului Macedonie. Ei au încercat să-⁠i atragă de partea lor pe Marcian și pe Martirie cu lingușiri, le-⁠au oferit aur și le-⁠au făgăduit scaune arhierești, dar toate străduințele arienilor au fost zadarnice. Apoi nelegiuiții i-⁠au amenințat că îi vor ponegri înaintea împăratului, i-⁠au înfricoșat cu chinuri și cu moarte. Dar sfinții au mărturisit cu tărie Ortodoxia primită de la Părinții Bisericii. Marcian și Martirie au fost osândiți la moarte. Înainte de a muri, mucenicii au înălțat Domnului o rugăciune fierbinte, cerând să primească în pace sufletele lor, fiindcă sunt omorâți pentru El, și să-⁠i învrednicească să fie părtași vieții veșnice. După rugăciune, cu liniștită bucurie și-⁠au plecat capul sub sabia necredincioșilor. Sfintele lor trupuri au fost îngropate cu evlavie de creștinii ortodocși. Mai târziu, la îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur, moaștele mucenicilor au fost mutate într-⁠o biserică zidită anume pentru ele, iar mulți credincioși s-⁠au vindecat acolo de felurite boli, prin rugăciunile sfinților.

Pomenirea lor se face la 7 noiembrie, după stilul nou.