Marcu de la Pskov-⁠Peșteri

Cuviosul Marcu de la Pskov-⁠Peșteri este socotit cel dintâi pustnic al Peșterilor din Pskov și al patrulea „Marcu” al pustnicilor mari, după trei mai vechi, pe care îi cinstește Biserica. Despre viața lui nu se știe aproape nimic: letopisețul spune că nu au putut afla ce fel de bătrân a fost, din ce neam, cum a ajuns în acel loc, cât timp a trăit acolo și cum s-⁠a săvârșit. Putea fi localnic, cunoscător al tainelor peșterii, sau venit de departe, după rânduiala lui Dumnezeu.

Locul

Peșterile se află în valea râulețului Kamenets, într-⁠un ținut care mult timp a avut în jur un aer tainic. Vânători din Izborsk auzeau cântări de biserică ieșind din munte, fără să vadă pe nimeni, și simțeau o mireasmă ca de tămâie. Pământul a ajuns la țăranul Ivan Dementiev, care, tăind pădurea de pe Muntele Sfânt, a descoperit în 1392 gura unei peșteri cu inscripția „făcută de Dumnezeu”, scoasă la iveală de un copac prăbușit. Cât timp s-⁠au nevoit acolo oamenii care părăsiseră lumea și cum se numeau ei, știe numai Dumnezeu; tradiția a păstrat doar numele lui Marcu.

Pustnicul

Primele mănăstiri din Pskov fuseseră prădate de cavalerii livonieni, călugării erau uciși sau luați în robie, iar cei ce puteau fugeau în peșterile Kamenetului. Marcu și cei care s-⁠au mântuit în păduri și peșteri au pus astfel începutul mănăstirii Peșterilor, care multă vreme a rămas aproape ascunsă. Vânătorii povesteau că îl vedeau uneori rugându-⁠se pe povârnișul dealului, lângă trei pietre, dintre care două stau și azi sub stejarii din grădina de sus a mănăstirii. A fost îngropat într-⁠un trunchi de stejar scobit ca o luntre, care, după tradiție, i-⁠a fost și pat, și sicriu. Cuviosul Iona, cel dintâi ctitor, știa unde se odihnesc moaștele lui, iar un ctitor de mai târziu a scris numele „întâiului monah din Peșteri, Marcu” în sinodic.

Cinstirea

În 1523 egumenul Dorotei, vrând să facă un mormânt mai mare, a găsit sicriul destrămat, dar oasele, veșmintele și capul neputrezite. Mai târziu Cuviosul Mucenic Corneliu, neavând mărturii scrise despre Marcu, a poruncit să i se șteargă numele din sinodic. A fost lovit de orbire și de slăbirea mâinilor și picioarelor, a cerut să fie dus la mormânt, a cerut iertare, a ieșit sănătos și a poruncit să fie pus numele la loc. În 1642, la hrisovul episcopului Ghenadie al Pskovului, moaștele lui Marcu, ale Cuviosului Iona și ale Cuvioasei Vasa au fost așezate în morminte noi la intrarea în peșteră, iar în 1773 au fost îmbrăcate din nou; moaștele lui Marcu se află acum într-⁠un sicriu-⁠cutie în a doua despărțitură a criptei.

Mai înainte pomenirea lui se făcea numai la 29 martie (11 aprilie); din 1987 se săvârșește și în ziua Soborului sfinților din Pskov, în duminica a treia după Cincizecime, iar în ultima vreme și în ziua Soborului cuvioșilor din Pskov-⁠Peșteri, în duminica a patra.