Maria din Betania

Sfânta Maria din Betania a fost sora lui Lazăr și a Martei, o familie iubită de Domnul, din satul Betania, de pe povârnișul Muntelui Măslinilor, lângă Ierusalim. Evangheliile după Luca și după Ioan o pomenesc ca pe aceea care a șezut la picioarele Domnului ca să asculte cuvântul Lui și care L-⁠a uns cu mir scump înaintea Patimii. Biserica Ortodoxă îi pomenește amintirea împreună cu sora ei Marta la 4 iunie, precum și în Duminica Mironosițelor.

La picioarele Domnului

Luca povestește că Iisus a intrat într-⁠un sat și o femeie numită Marta L-⁠a primit în casa ei. Sora ei, Maria, a șezut la picioarele Domnului și asculta cuvântul Lui, pe când Marta era ocupată cu multă slujire. Marta a cerut ca sora ei să fie trimisă să o ajute. Domnul i-⁠a răspuns că Marta se îngrijește și se tulbură pentru multe, dar că un lucru trebuie, iar Maria și-⁠a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea (Luca 10, 38-42).

A sta la picioarele învățătorului era locul ucenicului. Părinții au citit în cele două surori două laturi ale aceleiași vieți creștine, slujirea și luarea aminte la Cuvânt, care nu se opun una alteia. Ioan arată apoi că surorile locuiau în Betania și că Iisus o iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.

Învierea lui Lazăr

Când Lazăr s-⁠a îmbolnăvit, surorile au trimis vorbă Domnului. Iisus a venit când Lazăr era deja de patru zile în mormânt. Marta a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria a rămas în casă până a fost chemată. Când a ajuns la El, a căzut la picioarele Lui și a spus ce spusese și sora ei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-⁠ar fi murit”.

Ioan scrie că, văzând-⁠o plângând pe ea și pe cei care veniseră cu ea, Iisus S-⁠a întristat cu duhul și S-⁠a tulburat, și a lăcrimat. Apoi a mers la mormânt și l-⁠a chemat afară pe Lazăr (Ioan 11).

Ungerea din Betania

Cu șase zile înainte de Paște, s-⁠a făcut o cină pentru Iisus în Betania. Marta slujea, iar Lazăr era la masă. Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-⁠a șters cu părul ei, iar casa s-⁠a umplut de mireasma mirului. Iuda Iscarioteanul a spus că mirul putea fi vândut cu trei sute de dinari și banii dați săracilor. Domnul i-⁠a răspuns: „Las-⁠o, ca să-⁠l păstreze pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna” (Ioan 12, 1-8).

Matei și Marcu povestesc o ungere asemănătoare, în Betania, în casa lui Simon Leprosul, făcută de o femeie al cărei nume nu-⁠l dau. Acolo Domnul a spus că oriunde se va propovădui Evanghelia în toată lumea, se va spune spre pomenirea ei și ce a făcut ea.

Tradiția și cinstirea

Biserica Apusului a identificat multă vreme pe Maria din Betania cu Maria Magdalena și cu femeia păcătoasă din Luca 7. Biserica Ortodoxă le-⁠a cinstit întotdeauna ca pe persoane deosebite.

Tradiția ortodoxă spune că Maria și Marta credeau în Hristos încă dinainte de învierea fratelui lor. După mucenicia arhidiaconului Ștefan, s-⁠a stârnit o prigoană în Ierusalim, Lazăr a fost scos din cetate, iar surorile l-⁠au ajutat să vestească Evanghelia în alte ținuturi. După tradiția Ciprului, Lazăr a ajuns întâiul episcop al Kitionului, astăzi Larnaca. Sinaxarul grecesc spune că amândouă surorile au fost învrednicite să moară în pace, nu în prigoană, însă locul adormirii lor nu se cunoaște. Alte tradiții, apusene, o duc la Efes, cu Apostolul Ioan, sau în Galia.

Biserica numără pe Maria și pe Marta printre femeile mironosițe, iar ele sunt pomenite în a treia duminică după Paști. Maria apare și în slujbele Sâmbetei lui Lazăr, ziua dinaintea Duminicii Floriilor.