Mitrofan al Bizanțului

Sfântul Ierarh Mitrofan al Bizanțului a fost episcop al Bizanțului la începutul veacului al IV-⁠lea, în anii de dinaintea ridicării cetății ca Noua Romă. Este primul episcop din cetate pomenit de izvoare apropiate de vremea lui. Tradiția i-⁠a adăugat însă o seamă de amănunte pe care istoricii nu le pot dovedi. Este prăznuit la 4 iunie.

Episcopul Bizanțului

După tradiție, Mitrofan era fiul lui Dometiu, episcopul Bizanțului, care ar fi fost fratele împăratului Probus, și fratele lui Probus, tot episcop al Bizanțului. Izvoarele grecești îl numesc de neam ales. Un izvor sârb povestește că Dometiu a fugit din Roma în vremea prigoanei și a venit la Bizanț, unde a fost hirotonit preot și apoi a ajuns episcop. Istoricii de azi socotesc această genealogie legendară. Mitrofan a fost ales episcop în 306 și a păstorit până în 314, când, după unele izvoare, a lăsat scaunul din pricina vârstei și a bolii. După altele, a rămas episcop până la moarte, în 313 sau 314. Cele mai multe izvoare spun totuși că a murit mult mai târziu, în 326. Urmaș i-⁠a fost Alexandru.

Despre copilăria și tinerețea lui nu s-⁠a păstrat aproape nimic. Se știe că a trăit în vremea împăratului Galeriu și în cea a lui Constantin cel Mare, iar Bizanțul a fost atras în luptele dintre împărații vremii. La un asediu din 313 orașul a fost cucerit de Maximin Daia.

Tradiția despre Constantin și Niceea

Viețile mai târzii îl leagă pe Mitrofan de Constantin cel Mare și de alegerea Bizanțului ca nouă capitală. Se spune că Constantin, cunoscându-⁠l, l-⁠a iubit mult. Vârstnic, spun aceleași povestiri, Mitrofan, căruia i se dau 117 ani, nu a putut merge la Sinodul I ecumenic de la Niceea (325) și a trimis în locul său pe Alexandru, cel dintâi dintre preoții lui, pe care l-⁠a rânduit urmaș. Se povestește că, după sinod, împăratului i s-⁠a descoperit de la Dumnezeu că Alexandru, iar după el Pavel, sunt plăcuți Domnului și vrednici de scaun. După Prologul sârb, Mitrofan l-⁠a prorocit pe Alexandru, a luat de mână pe arhidiaconul Atanasie, mai târziu Atanasie cel Mare, și l-⁠a lăudat în fața tuturor, apoi a adormit în Domnul la zece zile după aceea.

Cercetătorii spun că povestea cu Niceea a pornit dintr-⁠o confuzie: Eusebiu pomenește un episcop bătrân al Romei, nu al Bizanțului, iar numele lui Mitrofan a fost adăugat mai târziu de Gelasiu din Cizic, în secolul al V-⁠lea. După această reconstituire, Alexandru conducea deja scaunul înaintea sinodului, iar Mitrofan murise mai înainte. Nici Mitrofan, nici Alexandru nu se află în listele participanților.

Tradiția mai spune că împăratul i-⁠ar fi dat titlul de patriarh, dar Bizanțul a devenit capitală abia în 330, iar scaunul său a fost ridicat la rang de patriarhie în 451.

Cinstirea

După moartea lui, se spune, s-⁠a ridicat în Heptaskalon o biserică în numele lui, unde i s-⁠au păstrat și moaștele. Este pomenit la 4 iunie și în Soborul sfinților ierarhi ai Constantinopolului. Biserica Sârbă îl pomenește tot la 4 iunie, după calendarul vechi.