Optat de Milev

Sfântul Optat de Milev a fost episcop al Milevei, în Numidia (azi Mila, în Algeria), în a doua jumătate a veacului al IV-⁠lea, cunoscut mai ales pentru scrierile sale împotriva donatismului. Despre viața lui se știu puține lucruri, dar Ieronim, Augustin și Fulgențiu mărturisesc însemnătatea lui pentru Biserica vremii. A murit către 387-390. Este pomenit la 4 iunie.

Viața Se crede că a venit la creștinism la maturitate, ca fost retor păgân. Sfântul Augustin îl numără printre cei care au ieșit din Egipt cu prada de aur, de argint și de haine, adică au adus în Biserică învățătura păgânilor, laolaltă cu Ciprian, Lactanțiu, Victorin și Ilarie. A fost episcop al Milevei, dar nu se știe exact când.

Lucrarea împotriva donatiștilor Scrierea lui, fără titlu în vechime, este un răspuns către Parmenian, urmașul lui Donat pe scaunul Cartaginei. După Ieronim, a fost scrisă în șase cărți în vremea lui Valens și Valentinian, între 364 și 375; azi se cunosc șapte cărți, a șaptea fiind adăugată la o a doua ediție, în care Optat a adus completări listelor episcopale. Prima ediție a apărut pe la 366-370, iar a doua pe la 385-390. Lucrarea este importantă pentru istoria începuturilor și dezvoltării disputei donatiste și pentru actele adunate în ea; este socotită prima culegere de învinuiri împotriva donatiștilor.

În vremea disputei, Optat s-⁠a arătat blând în privința dezbinării, mai blând decât mulți dintre Părinți. El deosebește pe schismatici de eretici: cei dintâi au lepădat unitatea, dar au învățătura dreaptă și Tainele adevărate, de aceea Parmenian n-⁠ar fi trebuit să-⁠i amenințe cu osânda veșnică. Donatiștii și creștinii erau de acord că Biserica trebuie să fie una; întrebarea era unde se află această Biserică. Optat arată că ea nu poate fi doar într-⁠un colț al Africii, ci este catolica, cea răspândită în toată lumea. Parmenian numărase șase însușiri ale Bisericii, dintre care Optat primește cinci și susține că cea dintâi, scaunul episcopal, aparține creștinilor, deci toate celelalte la fel. Pentru a arăta unde se află unitatea Bisericii, el a pornit de la șirul urmașilor din scaunele episcopale, mai ales din cel al Romei.

Împotriva învățăturii moștenite de donatiști de la Ciprian, că botezul săvârșit în afara Bisericii nu e valid, Optat a susținut, mai ales în cartea a cincea, că Tainele sunt sfinte în ele însele, nu prin oameni, ceea ce a prefigurat argumentul lui Augustin. Într-⁠un botez trebuie să fie Sfânta Treime, credinciosul și slujitorul, iar însemnătatea lor este în această ordine, cel din urmă fiind cel mai puțin important. A mustrat pe donatiști pentru că sfărâmaseră și răzuiseră altarele lui Dumnezeu, locul unde se ținea Trupul și Sângele lui Hristos. În cartea a șaptea a cerut ca donatiștii care se întorc să fie primiți în Biserică, din dragoste și pentru unitate.