Botulf de Thorney

Sfântul Cuvios Botolf a fost un egumen englez din secolul al VII-⁠lea, mort în jurul anului 680, socotit ocrotitor al hotarelor, al călătorilor, al negoțului și al unor lucrări ale pământului. Este pomenit la 17 iunie în Anglia și la 25 iunie în Scoția.

Se știe puțin despre el, în afară de amănunte îndoielnice dintr-⁠o relatare scrisă la patru sute de ani după moartea lui de monahul Folcard, din secolul al XI-⁠lea. S-⁠a născut la începutul secolului al VII-⁠lea din părinți saxoni nobili și creștini. El și fratele său, Adulf, au fost învățați de Sfântul Fursa la mănăstirea Cnobheresburg, apoi au fost trimiși să învețe pe continent, unde au devenit benedictini. Adulf a rămas acolo și se spune că a ajuns episcop. Botolf, întors în Anglia, a fost bine primit de un „rege al anglilor din sud”, ale cărui surori le cunoscuse în Germania, și a primit îngăduința să aleagă o bucată de pământ pustiu pentru o mănăstire. Cronica anglo-⁠saxonă amintește: „Anglii din mijloc, sub căpetenia Peada, au primit credința adevărată. Regele Anna a fost ucis, iar Botolf a început să zidească biserica de la Ikanho”. A întemeiat mănăstirea Icanho, „dealul boului”, azi Iken, la gura râului Alde în Suffolk, unde o biserică stă încă pe vârful unui deal izolat. Pe atunci era o insulă de maree aproape înconjurată de apă, dar Botolf a atras alți monahi și pustnici, și împreună au prefăcut mlaștini și tufărișuri în pământ de pășune și de cultură. A lucrat și ca misionar ambulant în Anglia de Est, în Kent și Sussex. „Viața lui Ceolfrith”, scrisă pe vremea lui Beda de un autor necunoscut, pomenește un egumen Botolf din Anglia de Est, „om de viață și învățătură minunată, plin de harul Sfântului Duh”, pe care Ceolfrith l-⁠a vizitat în jurul anului 670.

Se crede că a fost întâi îngropat la Icanho, dar în 970 regele Edgar a îngăduit să fie mutate moaștele la Burgh, lângă Woodbridge, ca să nu fie nimicite de danezii năvălitori. Au stat acolo vreo cincizeci de ani, apoi au fost mutate, din porunca lui Cnut, într-⁠un mormânt separat la mănăstirea Bury St Edmunds. Mai târziu au fost mutate încă o dată, cu ale fratelui Adulf, la mănăstirea Thorney, capul ajungând la Ely și diferite părți la alte case, între ele Westminster. După „Oxford Dictionary of Saints”, 64 de biserici vechi din Anglia i-⁠au fost închinate, poate chiar 71, mai ales în Anglia de Est. Biserica Sfântul Botolf din Boston, în Lincolnshire, numită „Ciotul”, este printre cele mai vestite, iar orașul Boston, „orașul lui Botolf”, a dat numele orașului Boston din Massachusetts. Patru biserici din Londra, lângă porțile zidului orașului, îi poartă numele: Billingsgate, Aldersgate, Bishopsgate, unde a fost botezat poetul John Keats, și Aldgate; se crede că erau locuri unde călătorii care sosesc mulțumeau pentru sosire, iar cei care plecau se rugau pentru drum bun. În Danemarca, biserica Sankt Budolfi din Aalborg este azi catedrala eparhiei.