Petroc din Cornwall

Sfântul Cuvios Petroc din Cornwall (Petrock) a fost un prinț britanic, călugăr și misionar, unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Cornwallului și ai Devonului. Se pomenește la 4 iunie și este cuprins în Soborul Sfinților din Insulele Britanice și din Irlanda. Izvoarele îl socotesc născut, probabil, în Țara Galilor de Sud și adormit în jurul anului 564, după o viață foarte lungă.

Neamul și ucenicia

Cea mai veche Viață a lui spune că era fiul mai mic al unei căpetenii galeze al cărei nume nu-⁠l dă; redactarea din veacul al XII-⁠lea, numită Viața din Gotha și scrisă la Bodmin, îl arată drept fiul lui Glywys, regele din Glywysing, frate al lui Gwynllyw și unchi al Sfântului Cadoc. A învățat în Irlanda, unde se spune că a fost mai târziu dascălul Sfântului Kevin de la Glendalough. A făcut pelerinaj la Roma și, la întoarcere, vântul și fluxul l-⁠au adus la Trebetherick, în Cornwall, unde a rămas.

Lucrarea în Dumnonia

Petroc a întemeiat o mănăstire și o școală la Lanwethinoc (biserica lui Wethinoc, un om sfânt de mai înainte), la gura râului Camel, pe coasta de nord a Cornwallului. Locul a ajuns să se numească Petrocs-⁠Stow, adică Locul lui Petroc, azi Padstow. Pustnicul Guron se așezase mai înainte la Bodmin, dar a plecat spre țărm când a sosit Petroc; la intrarea de vest a curții bisericii Sfântului Petroc din Bodmin se află și azi Izvorul lui Guron. Toate izvoarele arată că Petroc s-⁠a retras mai târziu de la Padstow la Bodmin.

A lucrat în tot regatul Dumnonia, care cuprindea Devonul, Cornwallul, Somersetul și Dorsetul, și a slujit și în Bretania. A întemeiat biserici la Little Petherick și în multe locuri din Britania, din Țara Galilor și din Bretania. După tradiție, l-⁠a adus la credință pe Constantin de Cornwall, salvând un cerb pe care acesta îl vâna; Constantin a întemeiat apoi o sihăstrie la locul numit azi Constantine Bay. După treizeci de ani de lucrare, legenda spune că a plecat din nou la Roma, prin Bretania. Se crede că a adormit într-⁠o casă a familiei Rovel, probabil o fermă numită azi Treravel, lângă Little Petherick; după alte tradiții, rămășițele lui au ajuns în golful Hailemouth, lângă Padstow.

Smerenia și cinstirea

Smerenia este virtutea cea mai legată de numele lui. O povestire des repetată spune că, întors din pelerinajul la Roma și Ierusalim, pe când pășea pe pământul Britaniei sub o ploaie puternică, le-⁠a spus fără șovăire tovarășilor că până dimineață se va limpezi cerul. Ploaia a ținut însă multe zile, iar Petroc, rușinat de îndrăzneala lui, ar fi plecat într-⁠un alt pelerinaj, de pocăință, ajungând, după legendă, până în India, unde ar fi îmblânzit un lup. De aceea este zugrăvit adesea alături de lup și, ca și alți sfinți britanici, și cu un cerb.

La Padstow a fost primul lui mare loc de cinstire; în a doua jumătate a veacului al IX-⁠lea moaștele au fost aduse la mănăstirea din Bodmin, care a ajuns în veacul al XI-⁠lea una dintre cele mai bogate așezări din Cornwall. În 936 regele Athelstan a anexat Cornwallul și a dat Padstow-⁠ului dreptul de azil, privilegiu avut în ținut de doar două alte biserici. În 1177 un breton a furat moaștele de la Bodmin și le-⁠a dăruit mănăstirii Saint-⁠Meen, dar regele Henric al II-⁠lea le-⁠a adus înapoi. Au fost aruncate în vremea Reformei engleze, însă racla de fildeș în care stăteau se păstrează și azi în biserica Sfântului Petroc din Bodmin. Catedrala din Exeter avea și ea moaște ale lui, probabil dăruite de regele Athelstan.

Împreună cu Sfântul Piran și cu Sfântul Mihail, este unul dintre ocrotitorii Cornwallului; Thomas Fuller l-⁠a numit căpetenia sfinților din Cornwall. În Devon sunt aproximativ șaptesprezece vechi hramuri ale lui (plus Timberscombe, peste hotar, în Somerset), între ele una chiar în vechile ziduri romane ale Exeterului, precum și satele Petrockstowe și Newton St Petroc; în Țara Galilor, St Petrox lângă Pembroke, Ferwig și Llanbedrog; în Bretania, cultul s-⁠a răspândit până la sfârșitul veacului al X-⁠lea, iar Saint-⁠Perreux îi poartă numele. Crucea Sfântului Petroc se află pe steagul Devonului.