Marin Persul

Sfântul Mucenic Marin Persul a venit din Persia la Roma pe vremea împăratului Claudiu al II-⁠lea (268-270), împreună cu soția, Marta, și cu fiii, Avdifax și Avacum, ca să se închine la mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În anul 269 el și fiii lui au fost decapitați din porunca împăratului, iar Marta a fost înecată în râu.

Pe atunci o prigoană aprigă lovea Biserica Romei. Marin și familia lui au început să slujească creștinilor din temniță și să îngroape trupurile mucenicilor uciși. Într-⁠o temniță au dat peste un prizonier, Chirin, și l-⁠au îngrijit cu dragoste, ca pe unul care răbdase multe chinuri pentru Hristos. Prigoana cuprindea tot mai mulți oameni. Cei două sute șaizeci de creștini trimiși să sape pământul lângă calea Salaria, între care tribunul Vlast, au fost împușcați cu săgeți. Aflând, Marin și familia lui, cu preotul Ioan, au dus noaptea trupurile în catacombe și le-⁠au îngropat. Întorși la Chirin, nu l-⁠au mai aflat, fiindcă fusese ucis în ajun, iar trupul aruncat în Tibru. Marin, Marta și fiii lor l-⁠au scos din râu și l-⁠au îngropat. Creștinii care slujeau în taină, în frunte cu episcopul Calist, i-⁠au primit și i-⁠au ascuns de prigonitori.

Ca încununare a faptelor de milostenie, familia sfântă a fost învrednicită cu moartea mucenicească. Păgânii l-⁠au decapitat pe mărturisitorul Valentin, preotul, și pe dregătorul Asterie, pe care Valentin îl adusese la creștinism; odată cu ei au fost arestați și chinuiți nevoitorii persani care locuiau la ei.

Moaștele mucenicilor sunt la Roma, în biserica Sfântului Ioan Călibitul, iar ale Sfântului Valentin în biserica Sfintei Mucenițe Parascheva. Pomenirea lor se face la 19 iulie, după stilul nou.