Marta de Córdoba

Sfânta Marta de Córdoba, numită în alte izvoare Maria, este una dintre cele două fecioare mucenice din Córdoba care au pătimit împreună, Flora și Maria (Marta), în vremea emirului Abd al-⁠Rahman al II-⁠lea. Martirologiile lui Adon, Usuard, Maurolico, al episcopului Equilin și cel Roman povestesc aceste două mucenițe, ceea ce poate explica răspândirea rapidă a cinstirii lor.

În deceniul 850-860 au avut loc la Córdoba prigoane împotriva creștinilor, în care au murit vreo cincizeci de mucenici mozarabi. Marta crescuse în mănăstirea Santa María de Cuteclara, lângă Córdoba, sub îndrumarea Artemiei. Fiindcă fratele ei, monahul diacon Wallabonso, fusese martirizat, a ieșit din mănăstire în căutarea muceniei. A întâlnit-⁠o pe Flora și împreună s-⁠au dus la cadiu și și-⁠au mărturisit public credința. Aruncate în temniță, au fost vizitate de Evlogie, încarcerat și el. Interogate de cadiu, au stăruit în credință și au fost decapitate la 24 noiembrie 851. Trupurile, aruncate în câmp, au fost cruțate de fiare, apoi aruncate în Guadalquivir; trupul Martei a fost găsit mai târziu și îngropat de creștini în biserica mănăstirii Cuteclara. Capetele celor două mucenițe au fost așezate în bazilica Sfântul Acisclu. Evlogie, care a atribuit mijlocirii lor eliberarea sa, a scris pentru ele „Documentum martyriale”, o minunată apologie și îndemn la mucenicie; el însuși a murit mucenic opt ani mai târziu. Martirologiul Roman o pomenește cu Flora la 24 noiembrie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite.