Marta din Capadocia

Sfânta Marta din Capadocia a fost mama Cuviosului Simeon Stâlpnicul. Ea și soțul ei, Susotion, trăiau ca creștini în satul Sisan din Capadocia. Dumnezeu a binecuvântat căsnicia lor cu un fiu, pe care l-⁠au numit Simeon și, după obiceiul creștin, l-⁠au botezat. Pagina Azbyka spune despre Marta doar aceste lucruri și întâmplarea de la sfârșitul vieții ei, dar nu dă o dată a morții ei; anul 459 din dosarul sfântului este anul morții lui Simeon.

Simeon s-⁠a născut în ținutul Antiohiei Siriei, în mijlocul secolului al IV-⁠lea, din părinți săraci, a păzit oile tatălui său, a petrecut ani în nevoință monahală, apoi s-⁠a retras în pustia Siriei și a început o formă nouă de nevoință, stâlpnicia. Trăia pe un stâlp înalt, rugându-⁠se aproape neîncetat. Faima lui s-⁠a răspândit în multe țări, pe stâlp a fost căutat de oameni din Arabia, Persia, Armenia, Georgia, Italia, Spania și Britania. A primit darul vindecării și al înainte-⁠vederii, împăratul Teodosie al II-⁠lea îl cinstea, iar împăratul Marcian a convocat, la sfatul lui, Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic de la Calcedon din 451. Sfântul Simeon a trăit peste o sută de ani și a murit rugându-⁠se în anul 459.

După mulți ani, mama lui Simeon, Marta, a aflat despre fiul ei, a venit să-⁠l vadă și, oprindu-⁠se la intrarea în gardul din jurul stâlpului, a plâns mult. Simeon nu a vrut să o vadă și i-⁠a trimis vorbă: „Nu mă tulbura acum, mamă; dacă vom fi vrednici, ne vom vedea în lumea de dincolo”. Ea și-⁠a dorit și mai mult să-⁠l vadă, iar sfântul i-⁠a trimis iarăși rugămintea să aștepte puțin în tăcere. Marta s-⁠a culcat dinaintea ușii gardului și acolo și-⁠a dat duhul Domnului. Simeon a aflat îndată de moartea ei și a poruncit să fie adus trupul lângă stâlp. Văzându-⁠și mama, a început să se roage pentru ea cu lacrimi. În timpul rugăciunii, în trupul Sfintei Marta s-⁠au văzut mișcări, iar pe chip i-⁠a apărut un zâmbet, iar cei care au văzut s-⁠au minunat și au slăvit pe Dumnezeu. A fost îngropată lângă stâlp, iar sfântul o pomenea pe mama sa în rugăciune în fiecare zi, de două ori. Curând după aceea au schimbat stâlpul sfântului cu unul nou, de patruzeci de coți, pe care a stat până la sfârșitul lui fericit.

Pomenirea ei se face la 14 septembrie, după stilul nou, în ziua Cuviosului Simeon Stâlpnicul.