Matern al Mediolanului

Sfântul Ierarh Matern al Mediolanului a fost episcop al Milanului în prima jumătate a veacului al IV-⁠lea. A adormit la 18 iulie, după unele izvoare în 328, după altele în jurul anului 307.

Se știe puțin despre viața lui. Potrivit calendarelor, a fost ales episcop prin aclamația clerului și a poporului, care au stăruit să-⁠l aibă păstor, și a păstorit, după cronologia mai nouă, între aproximativ 316 și 328 (alte izvoare spun că a fost ales în 295). A îmbărbătat și a mângâiat turma în persecuția lui Dioclețian, a suferit mult, dar a scăpat de moarte și a adormit în pace. Era iubit chiar și de păgâni.

Se crede că a găsit la Lodi Vecchio moaștele Sfinților Nabor și Felix, mucenicii din anul 303, și le-⁠a mutat la Milano, unde s-⁠a ridicat biserica numită Basilica Naboriana. A încheiat și zidirea Basilicii vetus, începută în 313, prima catedrală a Milanului, pe locul unde se află azi Domul. A fost îngropat în Basilica Naboriana; în 1798, înainte de demolarea bisericii, trupul a fost mutat în Basilica Sant'Ambrogio, într-⁠un sarcofag străvechi, lângă moaștele Sfinților Nabor, Felix și Valeria. Este pomenit la 18 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.