Matrona din Ancira

Sfânta Muceniță Matrona din Ancira (numită și Corinteană) a fost fecioară și una dintre cele șapte femei sfinte care au pătimit în Ancira Galatiei, la începutul secolului al IV-⁠lea: Tecusa, Faina, Claudia, Matrona, Iulia, Alexandra și Eufrasia. Povestea lor este legată de cea a Sfântului Mucenic Teodot, care le-⁠a îngropat trupurile. Amândouă istorisirile au fost puse în scris de Nil, contemporan și tovarăș al lui Teodot, martor la moartea lui.

Teodot, hangiul

Teodot ținea un han și avea familie, dar trăia în curăție și înfrânare, în post și rugăciune. Prin cuvântul lui mulți iudei și păgâni au venit la credință, iar păcătoșii la îndreptare. Avea și darul vindecării, punând mâinile pe bolnavi. Când dregătorul Teotecn, cunoscut pentru cruzime, a început prigoana lui Dioclețian, mulți creștini au fugit, iar cei rămași au fost duși la chinuri și prădați. A venit și foametea. Teodot și-⁠a deschis hanul celor rămași fără adăpost, i-⁠a hrănit și i-⁠a ascuns, a dus bisericilor pustiite cele de trebuință pentru Liturghie, a intrat fără teamă în temnițe și a îngropat trupurile mucenicilor, luându-⁠le pe ascuns sau răscumpărându-⁠le de la ostași. Când bisericile din oraș au fost închise, Liturghia se săvârșea chiar în hanul lui. Simțind că și el va fi chemat la mucenicie, i-⁠a spus preotului Fronton că îi vor fi aduse moaște de mucenic la un loc ales de amândoi și i-⁠a dat inelul său drept semn.

Cele șapte fecioare

Cea mai în vârstă dintre fecioare, Tecusa, era mătușa lui Teodot. Toate șapte se închinaseră lui Dumnezeu din tinerețe și ajunseseră la bătrânețe în rugăciune, post și fapte bune. Duse la judecată ca creștine, au mărturisit pe Hristos și au rămas neclintite sub chinuri. Dregătorul le-⁠a dat atunci unor tineri, ca să le pângărească, dar Tecusa și-⁠a scos vălul și le-⁠a arătat părul alb; tinerii au plâns și au plecat. Apoi au refuzat să ia parte la sărbătoarea „spălării idolilor” și au fost osândite: cu câte o piatră grea de gât, toate șapte au fost înecate într-⁠un lac.

Îngroparea și mucenicia lui Teodot

În noaptea următoare Tecusa i s-⁠a arătat în vis lui Teodot și l-⁠a rugat să le scoată trupurile. Teodot a pornit spre lac cu prietenul său Policronie și cu alți credincioși, călăuziți de o candelă. Străjerii păgâni, înspăimântați de apariția Sfântului Mucenic Sosandru, au fugit, iar vântul a dus apa spre celălalt mal, așa că trupurile au putut fi duse la biserică și îngropate. Furios, dregătorul a poruncit prinderea creștinilor; Policronie, nesuportând chinurile, l-⁠a dat pe Teodot. Teodot și-⁠a lăsat trupul preotului Fronton, a mărturisit pe Hristos înaintea judecătorului, a trecut printr-⁠o lungă chinuire și a fost în cele din urmă decapitat, la 7 iunie 303 sau 304. O furtună i-⁠a împiedicat pe ostași să-⁠i ardă trupul. Fronton, care trecea pe acolo cu un măgar încărcat cu vin, a văzut animalul căzând lângă trup, a înțeles rânduiala lui Dumnezeu, a dus sfintele rămășițe la locul hotărât de Teodot și a ridicat mai târziu acolo o biserică.

Pomenirea Sfintei Matrona se face la 31 mai (18 mai pe stil vechi), în ziua morții fecioarelor, și la 19 noiembrie, după stilul nou.