Maxim din Dorostol

Sfântul Mucenic Maxim din Dorostol, numit și din Ozovia, a pătimit împreună cu frații săi Dada și Chintilian în vremea împăratului Dioclețian (284-305), când a ieșit porunca de a aduce jertfe zeilor păgâni la sărbătorile mari și de a omorî pe creștini. A fost ucis în anul 286.

Dregătorii împăratului, Tarchiniu și Gabiniu, au rânduit la Dorostol o sărbătoare mare, la care au venit locuitorii cetății și ai satelor din jur. După sărbătoare, cineva a spus împăratului că trei frați, Dada, Maxim și Chintilian, nu s-⁠au supus poruncii și s-⁠au dus în satul lor, Ozovia. Au fost trimiși ostași, care i-⁠au găsit rugându-⁠se și i-⁠au dus la judecată. Cercetați de dregători, frații s-⁠au mărturisit creștini. Tarchiniu i-⁠a oferit lui Maxim slujba de preot al lui Zeus, dar el a numit pe Zeus un preacurvar necurat și a mărturisit iarăși pe adevăratul Dumnezeu. Dada și Chintilian au spus că fratele lor Maxim cunoaște bine Sfânta Scriptură și că ei îl urmează în toate.

Mucenicii au fost închiși, dar și acolo se gândeau doar la mântuirea sufletelor. La miezul nopții, pe când dormeau, le-⁠a apărut diavolul înarmat, dar la trezire au văzut un înger care le-⁠a spus să nu se teamă, fiindcă Dumnezeu, nădejdea lor, îi va primi și nu este departe de ei. Dimineața Tarchiniu le-⁠a spus că zeii i-⁠au făcut cunoscută în vis voia lor, să-⁠i dea morții dacă nu jertfesc. Frații au răspuns că Domnul le-⁠a poruncit să sufere pentru Numele Lui. Câteva zile chinurile și cercetările au ținut de dimineață până seara. În cele din urmă mucenicii au fost osândiți la moarte, duși sub pază în satul lor și acolo tăiați cu sabia.

Pomenirea lor se face la 11 mai, după stilul nou.