Maxim din Roma

Sfântul Mucenic Maxim din Roma este numit între cei douăzeci de mucenici care au pătimit cu Sfânta fecioară Hrisia, în veacul al III-⁠lea. Pagina Azbyka îi pomenește împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit, cu Cenzorin, cu Savin și cu Hrisia.

Cenzorin era cel dintâi dregător pe vremea împăratului Claudiu al II-⁠lea (268-270). Pe baza unei pâri, a fost aruncat în temniță pentru credința în Hristos. Acolo, în Numele Domnului Iisus Hristos, a înviat un mort, și douăzeci de ostași, paznici ai temniței, au crezut în Hristos. Împreună cu Cenzorin au fost decapitați. Atunci a fost adusă la cercetare fecioara Hrisia, care s-⁠a mărturisit cu bărbăție creștină și a fost supusă chinurilor; după chinuri sălbatice a fost înecată în mare. Savin a fost lovit cu un ciocan greu, apoi atârnat de un copac și ars cu foc; în chinuri și-⁠a dat sufletul Domnului.

Cu Sfânta Hrisia au pătimit: Filicle, Maxim, Hercolin, Venerie, Stiracin, Mina, Comod, Erm, Maur, Evsevie, Rustic, Monagrie, Amandin, Olimpiu, Ciprian, Teodor, Tribun, preotul Maxim, diaconul Arhelau și episcopul Chirin. Ipolit, episcopul Ostiei, portul Romei de la gura Tibrului, aflând de chinurile mucenicilor, deși bătrân, a venit la judecată și l-⁠a mustrat pe chinuitor pentru cruzime, numindu-⁠l sugător de sânge. Judecătorul, mâniat, l-⁠a dat la chinuri; după lungi încercări l-⁠au legat de mâini și de picioare și l-⁠au aruncat în mare.

Pomenirea lor se face la 12 februarie, după stilul nou. Numele lui Maxim nu se află în Mineiul de azi al Bisericii Ruse.