Maxim Persul

Sfântul Mucenic Maxim Persul a pătimit în secolul al III-⁠lea, în vremea prigoanei împăratului Deciu (249-251), împreună cu alt persan, Olimpiu. Pagina Azbyka îi pomenește între mucenicii din jurul episcopului Policronie al Babilonului, preoții Parmeniu, Elima și Hrisotel, diaconii Luca și Muco și prinții persani Avdon și Senis.

Deciu, după ce i-⁠a biruit pe peri și le-⁠a luat țara, a început să-⁠i prigonească pe creștinii de acolo. Au fost chinuiți și uciși episcopul Policronie, preoții și diaconii, apoi prinții Avdon și Senis, iar Maxim și Olimpiu au fost aduși în aceeași zi înaintea lui Deciu ca creștini. Pentru mărturisirea lor îndrăzneață a credinței în Hristos, după chinuri cumplite, au fost tăiați cu sabia. Cinci zile trupurile lor au rămas neîngropate, iar în a șasea zi creștinii le-⁠au îngropat în taină, noaptea, cu cinste.

Avdon și Senis au pătimit în anul 251, iar moaștele lor se păstrează la Roma, în biserica Sfântului Marcu. Pomenirea tuturor se face la 12 august, după stilul nou.