Maximilian Marcenko

Sfântul Cuvios Mucenic Maximilian Marcenko, egumen, a fost fiu al unei familii de cazaci, tatăl lui fiind preot. A primit tunderea monahală în Lavra Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie. În 1914, ca ieromonah, a fost trimis în armata din front, iar protoprezbiterul Gheorghe Șavelski povestește că părintele Maximilian era simplu, neînvățat, dar bun, cu inimă largă, săritor, blând cu toți și vorbăreț, și a devenit curând iubitul tuturor, al bolnavilor și al personalului medical din spitalul militar unde slujea. În 1915 s-⁠a întors la Lavră, pe care după revoluție au făcut-⁠o muzeu, iar el a lucrat acolo ca paznic. În același timp a fost numit orânduitor al catedralei Sfintei Treimi și mai târziu ridicat la rangul de egumen.

A fost arestat în 1928 ca „fost monah care nu simpatizează cu construcția socialismului”. La început a fost închis la Butîrka, apoi trimis în lagărul cu destinație specială de la Soloveți. După ce și-⁠a ispășit pedeapsa de trei ani, egumenul Maximilian a slujit în biserica din Kukuevo din Zagorsk. Acolo a fost arestat în 1935, odată cu alți câțiva slujitori ai Bisericii, sub învinuirea că ar fi alcătuit o „grupare contrarevoluționară monarhistă a clerului și bisericeștilor”. În actul de acuzare se spunea că părintele Maximilian „în timpul războiului imperialist a slujit ca popă la cartierul general al fostului țar Nicolae al II-⁠lea” și că cei arestați răspândiseră „zvonuri false despre o prigoană a credincioșilor din URSS”, chemându-⁠i pe credincioși să se unească și să apere Biserica Ortodoxă. A fost osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan. În surghiun a fost arestat din nou în 1937 și condamnat la zece ani de lagăr. Aproape îndată după sosirea în lagărul de muncă din așezarea Cemolgan, în regiunea Alma-⁠Ata, cuviosul mucenic Maximilian Marcenko a murit.

Este pomenit la 27 octombrie, după stilul nou, la 19 iulie în Soborul sfinților din Radonej, la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Soloveți, la 10 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej și, în zile mobile, în jurul datei de 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și în jurul datei de 5 septembrie în Soborul sfinților Moscovei.