Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

Sfântul Cuvios Meletie de la Mănăstirea Stânișoara este pomenit la 3 septembrie (stil nou), împreună cu Sfântul Neofit, cu care s-⁠a nevoit în același munte. Se crede că era dintr-⁠un sat din apropierea Mănăstirii Cozia, unde a intrat în viața monahală din fragedă vârstă.

După ani de post și rugăciune în obște, a primit de la stareț binecuvântarea de a merge la părinții sihaștri și să se nevoiască dincolo de Olt. Și-⁠a săpat o peșteră în partea de sud a muntelui Sălbaticul, a primit marea schimă și s-⁠a ostenit acolo peste patruzeci de ani, cu lacrimi, metanii, posturi și privegheri, în luptă cu duhurile necurate. Șase zile ședea în peșteră, iar duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu și se împărtășea. Își aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se roage mai mult. La bătrânețe, nemaiputând coborî, s-⁠a rugat lui Dumnezeu și, prin grija Maicii Domnului, a izvorât un izvor chiar în fața peșterii, numit „Izvorul lui Meletie”, care curge și astăzi. Dumnezeu l-⁠a slăvit cu darul minunilor, al vindecărilor și al mângâierii celor întristați.

După lungi nevoințe și adânci bătrânețe și-⁠a încredințat sufletul lui Dumnezeu. O parte din moaștele lui, care au stat mult în peșteră, au fost împărțite de credincioși mai târziu, iar peștera este loc de închinare până azi.