Melisen din Amorion

Sfântul Mucenic Melisen din Amorion (Frigia) a fost unul dintre cei patruzeci și doi de mucenici din Amorion, între care Constantin, Aetie, Teofil, Teodor, Calist și Vasoe. Cele povestite țin de ceata întreagă.

În timpul războiului dintre împăratul grec Teofil (829-842) și sarazini, aceștia au izbutit să asedieze cetatea Amorion, din Galatia. Prin trădarea comandantului Vadiț, cetatea a căzut, iar patruzeci și doi dintre apărătorii ei, ostași, au fost luați în robie și duși în Siria. Șapte ani lungi de temniță au fost îndemnați în zadar să renunțe la credința creștină și să primească mahomedanismul. Au respins cu stăruință toate ofertele măgulitoare și au răbdat cu vitejie amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să le poată frânge duhul, au fost osândiți la moarte.

Chiar înaintea execuției se nădăjduia să li se clatine statornicia. Ostașului Teodor i s-⁠a spus că, părăsind rangul preoțesc, a ajuns ostaș și a vărsat sânge și că nu poate nădăjdui în Hristos, ci să recunoască pe Mahomed. Dar mucenicul a răspuns că nu s-⁠a lepădat de Hristos, iar pentru că a lăsat rangul preoțesc, trebuie să-⁠și verse sângele. Cei osândiți s-⁠au apropiat liniștiți și neînfricați de călăi. Au fost decapitați, iar trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. În slujba lor sunt lăudați Teodor, „preafericitul”, Calist, „neînvinsul”, Constantin, „vitejul”, Teofil, „minunatul”, și Vasoe, „cel mai tare”. Trădătorul Vadiț nu a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că nu se poate încrede în el și l-⁠au omorât.

Melisen este pomenit la 19 martie, după stilul nou.