Meliton din Sevastia

Sfântul Mucenic Meliton din Sevastia a fost cel mai tânăr dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei, ostași creștini originari din Capadocia, care au pătimit în jurul anului 320. În anul 313 împăratul Constantin cel Mare dăduse legea libertății credinței, pe care o semnase și Liciniu, dar în stăpânirea lui prigoana continua. Liciniu se pregătea de război cu Constantin și, temându-⁠se de trădare, voia să curețe oastea de creștini.

Comandantul Agricolae i-⁠a silit pe cei patruzeci să jertfească idolilor, iar ei au refuzat. Au fost încătușați, închiși în temniță, judecați de dregătorul Lisie, care a poruncit să fie loviți cu pietre, dar pietrele treceau pe lângă ei, iar piatra aruncată de Lisie a lovit pe Agricolae în față. Într-⁠o noapte de iarnă i-⁠au dezbrăcat și i-⁠au dus pe gheața unui lac din apropiere. Pe mal se aprinsese o baie, ca să ispitească pe cel care ar slăbi. Unul dintre ostași nu a mai răbdat și a fugit spre baie, dar abia a intrat și a căzut mort. La al treilea ceas din noapte, Domnul a dat mucenicilor o mângâiere: lumină, gheața s-⁠a topit, apa s-⁠a încălzit. Paznicul Aglaie, singurul treaz, a văzut deasupra capului fiecăruia o cunună luminoasă. A numărat treizeci și nouă și a înțeles că cel fugit și-⁠a pierdut cununa. Și-⁠a lepădat hainele, a strigat că e creștin și s-⁠a alăturat mucenicilor.

A doua zi, când au văzut că sunt vii, călăii i-⁠au scos din apă și le-⁠au sfărâmat fluierele picioarelor. În vremea acestui chin, mama celui mai tânăr, Meliton, l-⁠a îndemnat să nu se teamă și să rabde până la capăt. Trupurile au fost puse în care ca să fie arse. Meliton mai respira și fusese lăsat pe pământ, dar mama l-⁠a ridicat și l-⁠a purtat pe umeri în urma carului. Când a dat sufletul, l-⁠a pus lângă trupurile tovarășilor săi. Trupurile au fost arse, iar oasele aruncate în apă, ca creștinii să nu le poată strânge. După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat în vis fericitului Petru, episcopul Sevastiei, și i-⁠au poruncit să le îngroape rămășițele, ceea ce el a făcut, noaptea, cu cinste.

Pomenirea celor patruzeci este o sărbătoare mult cinstită; la 9 martie după stilul vechi (22 martie după cel nou) postul se dezleagă și se săvârșește Liturghia Darurilor înainte sfințite. Meliton este pomenit la 22 martie, în stil nou.