Menigne

Sfântul Mucenic Menigne era originar din cetatea Parion, pe Hellespont, între Cizic și Lampsac, și a trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în jurul anului 250. Era un simplu meșteșugar, înălbitor de pânze; de două ori în viață a auzit un glas din cer chemându-⁠l să pătimească pentru Hristos.

Când a început persecuția, un înger a scos pe creștini din temniță, iar Menigne s-⁠a bucurat și a iubit din toată inima pe Mântuitorul. Amintindu-⁠și chemarea cerească, a rupt în piață porunca nelegiuită a lui Deciu de a prigoni pe creștini și s-⁠a mărturisit urmaș al lui Hristos. A fost prins și, după chinuri cumplite, a fost dus la locul decapitării. Soția lui a alergat la el și îl urmărea plângând; el a mângâiat-⁠o, spunând că moartea lui le va asigura unirea veșnică, căci doar cei uniți cu Dumnezeu nu se pot despărți niciodată. Capul i-⁠a căzut și a fost îngropat chiar acolo. Se spune că din gura mucenicului a zburat un porumbel alb ca zăpada.

Este pomenit la 22 noiembrie (stil nou).