Mihail Ostașul

Sfântul Mihail Ostașul a fost căpetenie de oaste bizantină și sfânt bulgar. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 22 noiembrie. Cercetătorii de azi pun viața lui mai degrabă în veacul al XI-⁠lea, deși tradiția o așază la mijlocul veacului al IX-⁠lea.

Singurele știri despre el sunt în câteva scrieri hagiografice bulgare din veacurile XIII-⁠XIV. După ele, era bulgar din Potuka și trăia în mijlocul veacului al IX-⁠lea. Locul Potucăi pare să fi fost la nord de Plovdiv, deși unii leagă numele de orașul Batak de azi. După hagiografii săi, Mihail era de neam bun și creștin evlavios și, tânăr, a devenit primichir al unei unități militare și s-⁠a arătat cu ea în război împotriva musulmanilor (după unii, în Italia de sud). La întoarcerea din război a ucis un balaur, izbăvind de el o așezare pe care o chinuia, dar a fost grav rănit și a murit după ce s-⁠a întors în Potuka.

În 1206, după ce a cucerit Plovdivul, țarul bulgar Caloian a dus cu cinste moaștele lui Mihail Ostașul din Potuka la Târnovo, unde au fost așezate în biserica Sfinților Patruzeci de Mucenici, apoi în catedrala patriarhală a Înălțării Domnului. În cele două veacuri următoare, Târnovo a fost centrul unui cult viu al sfântului. Din veacul al XIII-⁠lea s-⁠au păstrat o Viață în Proloage și o slujbă a lui, de autori necunoscuți, care au stat la temelia „Cuvântului de laudă” al patriarhului Eftimie.

Pornind de la unele amănunte din izvoarele întâi, filologul Ancho Kaloianov a propus ipoteza că Mihail Ostașul ar fi fost paulician și obiect de cinstire al paulicienilor din Tracia. El tâlcuiește cultul lui ca o încercare a stăpânitorilor bulgari de a-⁠i integra pe paulicienii mutați de Caloian în nordul Bulgariei. Deși nu este între cei mai cunoscuți sfinți din Bulgaria, cultul lui Mihail Ostașul s-⁠a păstrat și în Renaștere. Sunt cunoscute două icoane murale identice ale sfântului, zugrăvite de Zaharie Zograf, în mănăstirile Preobrajenski și Troian.