Mihail al Tverului

Sfântul Binecredinciosul Mucenic Mihail al Tverului (Mihail Iaroslavici), mare cneaz al Vladimirului, a fost cneaz al Tverului și a primit cununa muceniciei la Hoarda de Aur, la 22 noiembrie 1318. A fost ucis pentru că nu a vrut să se împotrivească cu arma Hanului și s-⁠a dus de bunăvoie la judecata din Hoardă, știind că merge la moarte. Biserica Rusă îl pomenește la 22 noiembrie, după calendarul vechi (5 decembrie după cel nou), și îl socotește ocrotitor al orașului Tver.

Copilăria și domnia la Tver

S-⁠a născut în anul 1271 sau 1272, după moartea tatălui său, marele cneaz Iaroslav Iaroslavici, fratele Sfântului Alexandru Nevski. Iaroslav, bolnav pe drumul de întoarcere de la Hoardă, a primit tunderea în monahism cu numele Atanasie și a trecut la Domnul. Mama lui, Xenia, l-⁠a crescut în dragoste de Dumnezeu. În 1285 Mihail a ajuns cneaz al Tverului. A zidit în oraș o biserică de piatră a Schimbării la Față, în locul celei vechi de lemn. În 1294 s-⁠a căsătorit cu Ana, fiica cneazului Dimitrie al Rostovului, cunoscută mai târziu ca Sfânta Ana din Kașin. Au avut cinci copii.

Marele cneaz al Vladimirului

După moartea marelui cneaz Andrei Alexandrovici, în 1304, Mihail a primit după dreptul vechimii marea domnie a Vladimirului, cu încuviințarea hanului Toktai. Dar nepotul său Iuri al Moscovei a ținut să o aibă pentru sine, și de aici au început lungi certuri între Moscova și Tver. Mitropolitul Petru a ținut mai mult cu Iuri, iar relațiile cu Novgorodul s-⁠au stricat. În 1317, hanul Uzbek i-⁠a dat lui Iuri, care se căsătorise cu sora lui, patentul de mare cneaz, adică iarlâcul, și l-⁠a trimis cu o oaste tătară condusă de Kavgadâi împotriva lui Mihail.

La 22 decembrie 1317, oamenii Tverului, conduși de Mihail, au biruit oastea lui Iuri la Bortenevo, aproape de Tver. Au fost luați mulți prizonieri, între ei și Kavgadâi și soția lui Iuri, Konceaka. Mihail l-⁠a eliberat pe Kavgadâi. Dar Konceaka a murit pe neașteptate la Tver, iar Iuri l-⁠a învinuit în fața hanului pe Mihail, spunând că a otrăvit-⁠o. Istoricii socotesc puțin probabil că Mihail ar fi avut vreun folos din moartea ei.

Mucenicia

Chemat la Hoardă, Mihail a mers, după spusa vieții sale, ca să nu verse sânge rusesc într-⁠o luptă fără sorți împotriva hanului. Și-⁠a luat rămas bun de la familie și a primit binecuvântarea duhovnicului său, egumenul Ioan. La Hoardă a fost judecat nedrept și a fost găsit vinovat de neascultare față de han. L-⁠au pus într-⁠o cangă grea de lemn. Un băiat îi întorcea filele Psaltirii, pentru că mâinile îi erau legate. Slujitorii credincioși i-⁠au sugerat să fugă, dar el a răspuns că nu a fugit niciodată de dușman și că nu poate fi slavă să-⁠și scape viața, dacă poporul lui rămâne în primejdie. Preoți ortodocși, egumenii Alexandru și Marcu, l-⁠au spovedit și l-⁠au împărtășit în fiecare săptămână.

La 22 noiembrie 1318, ucigași trimiși de Iuri și de Kavgadâi au intrat în tabăra unde era ținut, l-⁠au bătut și l-⁠au lovit cu cuțitul. Trupul lui a fost lăsat dezgolit, apoi acoperit cu o pânză. Povestea spune că dimineața el nu mai era pe scândura unde fusese așezat, iar fiarele stepei nu l-⁠au atins. Mulți, și ortodocși, și tătari, văzuseră în noaptea aceea doi nori strălucitori deasupra locului.

Moaștele și cinstirea

Trupul a fost dus la Moscova și îngropat în biserica Schimbării la Față a mănăstirii Mântuitorului din Kremlin. Văduva, Ana, și fiii ei au cerut lui Iuri voie să-⁠l ducă la Tver. Boierii au găsit moaștele neputrezite. Ele au fost așezate la 6 septembrie 1320 în biserica Schimbării la Față din Tver. Cinstirea lui locală a început curând după aceea, iar Biserica Rusă l-⁠a proslăvit pe tot cuprinsul ei la Sinodul din 1549.

Fiii săi Dimitrie și Alexandru au murit la rândul lor la Hoardă, în 1326 și 1339. Soția sa, Ana, s-⁠a călugărit la Kașin, unde a trecut la Domnul în 1368, și a fost canonizată în 1677. Ca ocrotitor al Tverului, Mihail este mult cinstit în acel oraș, iar pe 22 noiembrie, după calendarul vechi, i se prăznuiește pomenirea.