Iaropolk Iziaslavici

Sfântul Binecredincios Iaropolk Iziaslavici, în botez Petru, a fost cneaz al Turovului și al Volâniei din 1078 până la moartea sa, în 1086 sau 1087. A fost ucis înșelător în drum spre Zvenihorod. Biserica Rusă îl cinstește ca sfânt, pomenindu-⁠l la 22 noiembrie (5 decembrie, stil nou).

S-⁠a născut în jurul anului 1043, ca fiu al marelui cneaz al Kievului, Iziaslav Iaroslavici, și al prințesei poloneze Gertruda, fiica regelui Mieszko al II-⁠lea, și nepot al lui Iaroslav cel Înțelept. În 1073, când Iziaslav a fost izgonit din Kiev de frații săi, Sveatoslav și Vsevolod, Iaropolk a plecat cu tatăl său în Apus. Regele german Henric al IV-⁠lea a refuzat să-⁠i ajute, iar ei au mers la papa Grigorie al VII-⁠lea, care i-⁠a sprijinit și i-⁠a primit ca vasali. Despre audiența lui Iaropolk la papă s-⁠au păstrat documente în Psaltirea din Trier, care cuprinde și un portret în miniatură al lui Iaropolk și al soției sale Irina (Kunigunda). Din bula papală de la 17 aprilie 1075, puterea la Kiev trebuia să rămână lui Iziaslav și fiului său, Iaropolk, dar planul de a schimba rânduiala succesiunii nu s-⁠a împlinit. În 1076 Iaropolk s-⁠a întors cu tatăl său la Kiev și a primit Vîșgorodul. În 1078, în lupta împotriva Sveatoslavicilor, tatăl său a murit; noul mare cneaz, Vsevolod, i-⁠a dat lui Iaropolk Volînia (cu centrul la Vladimir-⁠Volînsk) și Turovul.

În vremea domniei a trebuit să lupte necontenit cu Rostislavicii izgoiți, care voiau să obțină o stăpânire, și a fost în conflict cu Vsevolod și cu fiul lui, Vladimir Monomahul. În 1084 Rostislavicii l-⁠au izgonit din Vladimir; Monomah i-⁠a înapoiat orașul, dar a dat Dorogobujul unui alt izgoit, David Igorevici, iar Iaropolk a ajuns să piardă Vladimirul. În 1086, cu sprijin din Polonia, a făcut pace cu Monomahul și s-⁠a așezat din nou la Vladimir-⁠Volînsk, dar în aceeași iarnă, pornit împotriva Rostislavicilor, a fost ucis din vicleșug sub Zvenihorod de un slujitor al lui, Neradeț. A fost îngropat în mănăstirea Sfântului Dimitrie din Kiev. Neradeț a fugit la Rurik Rostislavici, iar zvonul a dat vina pe Rostislavici. Cronicile ruse îl pomenesc ca foarte evlavios și darnic față de Biserică. A fost căsătorit cu Kunigunda de Orlamünde, fiica contelui Otto I de Weimar, și a lăsat doi fii, Iaroslav și Viaceslav, și fiica Anastasia, măritată în 1090 cu Gleb al Minskului.