Mihail Liubertsev

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Liubertsev, preot, s-⁠a născut la 21 octombrie 1883 în orașul Ostașkov din gubernia Tver, în familia croitorului Serghei Liubertsev. A absolvit școala teologică și între 1901 și 1907 a fost învățător la a patra școală parohială din orașul natal. Hotărând să-⁠și aleagă un drum strict bisericesc, a intrat în 1907 citeț la biserica Schimbării la Față din Ostașkov.

În 1912 a fost hirotonit diacon pentru una din bisericile orașului Staritsa, unde a slujit până în 1918, când, întorcându-⁠se la Ostașkov, a slujit la mănăstirea Znamenski. A văzut cu ochii atacul bolșevicilor asupra pustiei Nilova și luarea obiectelor de preț din bisericile Ostașkovului. La sfârșitul anilor douăzeci, prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe s-⁠a întețit. În 1931 OGPU l-⁠a arestat pe episcopul Tihon (Rojdestvenski) al Velikie Luki și, împreună cu el, clerul din Velikie Luki, Toropeț și Ostașkov, locuitorii pustiei Nilova, multe monahii și novice, în total o sută nouăzeci și unu de oameni: nouăzeci și nouă de ieromonahi și monahi, douăzeci și cinci de preoți și diaconi căsătoriți și șaizeci și șapte de mireni, țărani, ofițeri ai armatei țariste și nobili. Diaconul Mihail a fost arestat la 19 martie 1931. Cei arestați erau învinuiți că, împotriva dispoziției autorităților sovietice, care închiseseră toate mănăstirile din regiune, au organizat o mănăstire ilegală, care prin înaltul ideal al nevoinței creștine atrăgea mulți mireni, că au făcut cercuri pentru școlari spre a învăța Legea lui Dumnezeu, că au întemeiat frății de surori în Velikie Luki, Toropeț și Ostașkov, între ale căror membre se răspândea larg literatura teologică. Dorind să dea acuzațiilor un caracter politic, autoritățile au spus că activitatea lor religioasă a dus la destrămarea colhozurilor din raioanele acelea.

Diaconul Mihail a fost osândit la trei ani de exil în Nordul rusesc. Închisoarea și exilul nu i-⁠au frânt duhul, ci dimpotrivă i-⁠au întărit credința și nădejdea în Dumnezeu. Deși avea familie numeroasă, trei fii și două fiice (cei mai mici aveau șase și zece ani), era hotărât să slujească lui Dumnezeu și sfintei Biserici Ortodoxe până la capăt. S-⁠a întors din exil în 1934 și a fost hirotonit preot pentru biserica Adormirii din satul Șucie, raionul Ostașkov, unde a slujit până la sfârșitul mucenicesc din 1937.

Autoritățile încercau să limiteze influența Bisericii între zidurile bisericii și îl împiedicau pe preot să meargă cu molifte prin satele îndepărtate ale parohiei, să spovedească și să împărtășească pe cei care nu puteau veni la biserică. Părintele Mihail îi vizita totuși pe toți, umbla prin sate cu procesiuni și slujea molifte în case și pe câmp. Pentru copiii lui duhovnicești era un păstor adevărat și un părinte grijuliu. Dar, nevrând să fie învinuit că lucrează fără a încerca să capete aprobarea comitetului executiv, mergea să o ceară la autorități, dar aproape mereu primea refuz.

La 18 iunie, credincioșii dintr-⁠un sat al parohiei au cerut sfatului sătesc aprobarea pentru molifte în case și pentru procesiune cu icoane de Rusalii, iar sfatul a refuzat. La 22 iulie, părintele Mihail a fost chemat la conducerea colhozului, unde președintele sfatului sătesc, în fața colhoznicilor, i-⁠a propus să se aboneze la împrumutul de stat. „E un lucru bun să te abonezi la împrumut”, a răspuns preotul. „Dar mie nu-⁠mi vând pâine în cooperativă. Nu-⁠mi dau voie să umblu prin parohie cu molifte. În plus, plătesc oricum un impozit foarte mare... Totuși mă voi abona, dar cu condiția să-⁠mi îngăduiți să slujesc în case. De exemplu, la 2 august, de Sfântul Ilie, în satul Lukianovo.” „Bine”, a răspuns președintele, „să depună cetățenii dornici o cerere și sfatul o va cerceta”. În aceeași seară, părintele Mihail a chemat la el pe unul din membrii „celor douăzeci” (consiliul parohial) și i-⁠a spus să ceară iar permisiunea de molifte și de procesiune cu icoane, de Sfântul Ilie, și să spună la sfat că, dacă îngăduie molifta, toți credincioșii se vor abona la împrumut. Cererea a fost scrisă, semnăturile adunate, documentele depuse a doua zi, 23 iulie, dar sfatul a respins-⁠o. A doua zi un lucrător NKVD a depus actele pentru arestarea preotului, scriind că Liubertsev, cu gânduri contrarevoluționare, a făcut agitație pentru zădărnicirea măsurilor din sat și a făcut agitație împotriva împrumutului, îndemnându-⁠i pe colhoznici să se aboneze numai dacă sfatul sătesc va îngădui slujba cu umblatul prin sate cu icoane.

În aceeași zi părintele Mihail a fost arestat și închis la Ostașkov. Drept probe materiale ale crimelor lui s-⁠au luat din casa lui o carte cu scrieri ale Sfântului Ioan de Kronstadt și douăsprezece ilustrații la Istoria Sfântă. A doua zi anchetatorul NKVD l-⁠a interogat. În închisoare și la interogatorii părintele Mihail s-⁠a purtat fără teamă și liber, și întrebat dacă se recunoaște vinovat, a răspuns că în nici un chip. A fost chemat un membru al sfatului sătesc, care a spus că preotul zicea să se obțină ca sfatul să țină seama de credincioși și că aceștia să stea tare pentru credință. Un membru al celor douăzeci a spus că preotul îi îndemna adesea pe credincioși să stea pentru credință și să apere Biserica, că despre colhozuri spunea să nu se mai aștepte schimbarea vieții în bine, iar cu privire la război, la sfârșitul lui aprilie, înainte de Paști, a spus că războiul va veni curând și că e greu de zis cine va învinge, fiindcă biruința asupra fasciștilor va depinde de felul în care țăranii vor merge să apere URSS. Un colhoznic a spus că în iunie fusese o secetă mare și părintele a început să lucreze printre credincioși ca să obțină îngăduința pentru procesiuni cu icoane prin sate și să se roage pentru ploaie. Sfatul sătesc a refuzat, iar părintele a spus atunci că nu plouă fiindcă l-⁠au mâniat pe Dumnezeu și că pentru călcarea credinței toți vor fi pedepsiți cumplit.

La 31 august troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar preotul Mihail Liubertsev a fost împușcat la 4 septembrie 1937. A fost proslăvit în anul 2000. Este pomenit la 4 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 18 iulie, cu Soborul sfinților din Tver (zi mișcătoare).